Definitie Spuză - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SPÚZĂ, (rar) spuze, substantiv feminin
1. Cenusa fierbinte (amestecata cu jeratic). ♢ Expresie A trage spuza pe turta sa = a incerca sa-si creeze un avantaj, sa profite de ceva (pe seama altuia).
2. Figurativ Numar foarte mare, multime, droaie, gramada; spuzeala. – Limba Latina *spudia (= spodium).

Varianta definitie 2: SPÚZĂ substantiv (regional) sperla. (- din soba.)

Varianta definitie 3: SPÚZĂ substantiv verifica cuvantul: multime, potop, puzderie, sumedenie.

Varianta definitie 4: Spuza substantiv feminin, g.-d. art. spuzei; plural spuze

Varianta definitie 5: SPÚZĂ -e f. 1) Cenusa fierbinte, alburie si fina, care se formeaza pe suprafata jaraticului, acoperindu-l. 2) pop.
Grup de bubulite ce apar pe buze sau in jurul gurii. 3) figurat Cantitate mare de elemente, adunate la un loc. ♢ Cata pulbere si - multime mare. [G.-D. Spuzei] /<lat. spudia

Varianta definitie 6: Spuza (-ze), substantiv feminin –
1. Cenusa fierbinte. –
2. Gilma, umflatura, eruptie. –
3. Multime, droaie, infinitate. – Mr., megl. spuza, megl. spruza.
Origine incerta.
Derivat din limba latina spodium ‹ limba greaca (veche) σπόδιον, aproape general acceptata (Philippide, Principii, 66; Philippide, II, 655; I, 160; REW 8166; Capidan, Raporturile, 549; Tiktin), prezinta dificultati fonetice.
Trecerea lui o › u a fost explicata insuficient, prin influenta lui pruna (Romansky, Jb., XVI, 129) sau printr-o forma ionica σπούδιον (Diculescu, Elementele, 420 si 427).
Legatura cu limba albaneza špuzë este evidenta; dar s rom. nu poate proveni din š limba albaneza, in vreme ce contrariul ar fi posibil.
Graur, BL, V, 114, combate etimonul lat., bazat pe megl. spruza; dar nu e sigur ca r este primitiv.
Sensul 3, pe care Tiktin il gasea obscur sematic, se explica pornind de la al doilea, sens ignorat de Tiktin si alaturi de el majoritatea dictionarelor, desi este curent in Muntenia, si in ciuda der.
Derivat spuzi, verb reflexiv (a avea o eruptie, a se umple de bubulite); spuzeala, substantiv feminin (eruptie; multime, cantitate infinita); spuzime, substantiv feminin (invechit, multime).
Din rom. provin bulgara si rut. spuza (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 409; Romansky 129; Capidan, Raporturile, 212).