1
Steajer, steajăre, substantiv neutru (popular)
1. par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului.
2. (figurat; învechit) centru.
3. (regional; în formele: șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân; par.
4. (regional; articulat) steaua polară.
1. par înfipt în pământ în mijlocul unei arii de treierat cu cai, în jurul căruia de înfășoară funia în timpul treieratului.
2. (figurat; învechit) centru.
3. (regional; în formele: șteajer, ștejer) prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân; par.
4. (regional; articulat) steaua polară.
Dicționar de arhaisme și regionalisme
2
Steajer (-re), substantiv neutru – Par înfipt în mijlocul ogorului de care se leagă caii care treieră. – Variantă stejer, steajăr.
Slavă stežerŭ (Tiktin).
Slavă stežerŭ (Tiktin).
DER – dicționarul etimologic
3
Steajer substantiv neutru vezi Steajăr.
DEX – dicționarul explicativ