Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Steag

1 * Cuvantul cu diacritice: steág
Cuvantul fara diacritice: steag

Definitie: STEAG, steaguri, substantiv neutru 1. Drapel; fanion. ♢ Steag de domnie = baston având la capătul de sus un glob de argint și o semilună, pe care, în perioada suzeranității turcești, îl primeau de la sultan, ca semn al domniei, domnii din țările românești. (Popular) Steag de mire = obiect asemănător cu un steag (1), făcut din mai multe năframe de mătase și împodobit cu panglici și spice de grâu, pe care îl poartă un călăreț în fruntea alaiului care merge să aducă mireasa la casa mirelui. ♢ Expresie A duce steagul = a fi în fruntea unei acțiuni, a avea comanda, conducerea, inițiativa. A coborî steagul = a renunța la luptă; a capitula. A ține sus (sau a înălța) steagul... = a lupta cu dârzenie. A ridica (sau a scoate) steag alb = a cere pace; a se preda. 2. Figurativ Doctrină, concepție, idee sau problemă importantă, care antrenează o colectivitate într-o acțiune de amploare; cauză în numele căreia luptă un grup social. 3. (Înv.) Unitate militară mai mică, având drapel propriu; trupă mică de oameni înarmați – Din limba rusa steag. Conform: limba slava (veche) s t ĕ g ŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: steag
Cuvantul fara diacritice: steag

Definitie: STEAG substantiv 1. verifica cuvantul: drapel. 2. (turcism cuvant invechit) bairac. 3. verifica cuvantul: buluc, ceată, (învechit) bulucbășie. (În vechea organizare a armatei, - avea aproximativ efectivul unei companii.)

3 * Cuvantul cu diacritice: steag
Cuvantul fara diacritice: steag

Definitie: steag substantiv neutru, plural steaguri

4 * Cuvantul cu diacritice: steag -uri
Cuvantul fara diacritice: steag

Definitie: STEAG -uri n. 1) Piesă de stofă atașată la un suport, purtând culorile, emblemele unei națiuni, ale unui stat, ale unei unități militare sau ale unei organizații servind ca semn distinctiv al acestora; drapel; stindard; flamură. - olimpic. ♢ A duce -ul a fi fruntaș. A ține sus (sau a înălța) -ul a lupta activ pentru o cauză. - de luptă a) concepție care călăuzește activitatea cuiva; b) cauză pentru care luptă cineva. A fi (sau a se găsi, a se afla) sub - a face armată. A coborî -ul a renunța la luptă; a capitula. A ridica (sau a scoate) - alb a cere pace; a se preda. 2) (în Moldova medievală) Mică unitate militară, având drapel propriu. [Monosilabic] limba slava (veche) stĕgu

5 * Cuvantul cu diacritice: steág -guri
Cuvantul fara diacritice: steag

Definitie: steag (-guri), substantiv neutru – 1. Drapel, stindard. – 2. (Trans., Bucovina) Un fel de drapel care însoțește pe tînăra căsătorită de la casa părintească la cea a soțului. – 3. (Trans.) Drapel care semnalează un deces. – 4. (Înv.) Semn de învestitură a domnitorilor din Muntenia și Mold. – 5. Trupă, companie militară. – 6. (Înv.) Grup, ceată, gașcă. – Megl. steag. Sl. stĕgŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 65; Byhan 332), conform bulgara stjeg, cr., slov. steg, limba rusa stjag. – Derivat stegar, substantiv masculin (port-drapel).