Steag
Definitie, sens si explicatie
1Steag, steaguri, substantiv neutru
1. Drapel; fanion. ♢ Steag de domnie = baston avand la capatul de sus un glob de argint si o semiluna, pe care, in perioada suzeranitatii turcesti, il primeau de la sultan, ca semn al domniei, domnii din tarile romanesti. (Popular) Steag de mire = obiect asemanator cu un steag (1), facut din mai multe naframe de matase si impodobit cu panglici si spice de grau, pe care il poarta un calaret in fruntea alaiului care merge sa aduca mireasa la casa mirelui. ♢ Expresie A duce steagul = a fi in fruntea unei actiuni, a avea comanda, conducerea, initiativa.
A cobori steagul = a renunta la lupta; a capitula.
A tine sus (sau a inalta) steagul... = a lupta cu darzenie.
A ridica (sau a scoate) steag alb = a cere pace; a se preda.
2. Figurativ Doctrina, conceptie, idee sau problema importanta, care antreneaza o colectivitate intr-o actiune de amploare; cauza in numele careia lupta un grup social.
3. (Înv.) Unitate militara mai mica, avand drapel propriu; trupa mica de oameni inarmati – Din limba rusa Steag. Conform: limba slava (veche) s t ĕ g ŭ.
1. Drapel; fanion. ♢ Steag de domnie = baston avand la capatul de sus un glob de argint si o semiluna, pe care, in perioada suzeranitatii turcesti, il primeau de la sultan, ca semn al domniei, domnii din tarile romanesti. (Popular) Steag de mire = obiect asemanator cu un steag (1), facut din mai multe naframe de matase si impodobit cu panglici si spice de grau, pe care il poarta un calaret in fruntea alaiului care merge sa aduca mireasa la casa mirelui. ♢ Expresie A duce steagul = a fi in fruntea unei actiuni, a avea comanda, conducerea, initiativa.
A cobori steagul = a renunta la lupta; a capitula.
A tine sus (sau a inalta) steagul... = a lupta cu darzenie.
A ridica (sau a scoate) steag alb = a cere pace; a se preda.
2. Figurativ Doctrina, conceptie, idee sau problema importanta, care antreneaza o colectivitate intr-o actiune de amploare; cauza in numele careia lupta un grup social.
3. (Înv.) Unitate militara mai mica, avand drapel propriu; trupa mica de oameni inarmati – Din limba rusa Steag. Conform: limba slava (veche) s t ĕ g ŭ.
2Steag substantiv
1. verifica cuvantul: drapel.
2. (turcism cuvant invechit) bairac.
3. verifica cuvantul: buluc, ceata, (invechit) bulucbasie. (În vechea organizare a armatei, - avea aproximativ efectivul unei companii.)
1. verifica cuvantul: drapel.
2. (turcism cuvant invechit) bairac.
3. verifica cuvantul: buluc, ceata, (invechit) bulucbasie. (În vechea organizare a armatei, - avea aproximativ efectivul unei companii.)
3Steag substantiv neutru, plural steaguri
4Steag -uri n. 1) Piesa de stofa atasata la un suport, purtand culorile, emblemele unei natiuni, ale unui stat, ale unei unitati militare sau ale unei organizatii servind ca semn distinctiv al acestora; drapel; stindard; flamura. - olimpic. ♢ A duce -ul a fi fruntas. A tine sus (sau A inalta) -ul a lupta activ pentru o cauza. - de lupta a) conceptie care calauzeste activitatea cuiva; b) cauza pentru care lupta cineva. A fi (sau A se gasi, a se afla) sub - a face armata. A cobori -ul a renunta la lupta; a capitula. A ridica (sau A scoate) - alb a cere pace; a se preda. 2) (in Moldova medievala) Mica unitate militara, avand drapel propriu. [Monosilabic] /<sl. stĕgu
5Steag (-guri), substantiv neutru –
1. Drapel, stindard. –
2. (Trans., Bucovina) Un fel de drapel care insoteste pe tinara casatorita de la casa parinteasca la cea a sotului. –
3. (Trans.) Drapel care semnaleaza un deces. –
4. (Înv.) Semn de investitura a domnitorilor din Muntenia si Mold. –
5. Trupa, companie militara. –
6. (Înv.) Grup, ceata, gasca. – Megl. steag.
Sl. stĕgŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 47; Cihac, Ii, 365; Conev 65; Byhan 332), conform bulgara stjeg, cr., slov. steg, limba rusa stjag. – Derivat stegar, substantiv masculin (port-drapel).
1. Drapel, stindard. –
2. (Trans., Bucovina) Un fel de drapel care insoteste pe tinara casatorita de la casa parinteasca la cea a sotului. –
3. (Trans.) Drapel care semnaleaza un deces. –
4. (Înv.) Semn de investitura a domnitorilor din Muntenia si Mold. –
5. Trupa, companie militara. –
6. (Înv.) Grup, ceata, gasca. – Megl. steag.
Sl. stĕgŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 47; Cihac, Ii, 365; Conev 65; Byhan 332), conform bulgara stjeg, cr., slov. steg, limba rusa stjag. – Derivat stegar, substantiv masculin (port-drapel).