Stoicism
Definitie, sens si explicatie
1Stoicism substantiv neutru
1. Curent filozofic in Grecia si Roma antica, care continea elemente materialiste in ceea ce priveste problema cunoasterii si care in domeniul eticii sustinea ca oamenii trebuie sa traiasca potrivit ratiunii, sa renunte la pasiuni si la placeri, sa considere virtutea ca singurul bun adevarat si sa se dovedesca neclintiti in fata vicisitudinilor vietii.
2. Tarie, fermitate morala in incercarile vietii. [Pronuntat: stoj-] – Din franceza Stoïcisme.
1. Curent filozofic in Grecia si Roma antica, care continea elemente materialiste in ceea ce priveste problema cunoasterii si care in domeniul eticii sustinea ca oamenii trebuie sa traiasca potrivit ratiunii, sa renunte la pasiuni si la placeri, sa considere virtutea ca singurul bun adevarat si sa se dovedesca neclintiti in fata vicisitudinilor vietii.
2. Tarie, fermitate morala in incercarile vietii. [Pronuntat: stoj-] – Din franceza Stoïcisme.
2Stoicism substantiv neutru (silabe sto-i-)
3Stoicism n. 1) (in antichitatea greco-romana) Curent filozofic conform caruia omul trebuie sa se conduca dupa ratiune si sa infrunte cu fermitate si curaj toate vicisitudinile vietii. 2) Atitudine plina de barbatie si curaj; tarie sufleteasca. [Silabe Sto-i-] /<germ.
Stoizismus, limba franceza: stoïcisme
Stoizismus, limba franceza: stoïcisme
4Stoicism substantiv neutru
1. Curent filozofic creat de Zenon in secolul Iv i.e.n. in Grecia antica, care continea elemente materialiste in conceptia despre natura si in teoria cunoasterii, dar care in domeniul eticii se mentinea pe pozitii idealiste, propovaduind supunerea fata de soarta si considerand drept conditie a fericirii eliberarea de pasiuni si linistea spiritului.
2. Tarie, fermitate sufleteasca in fata greutatilor vietii. [Pronume sto-i-. / conform franceza stoïcisme].
1. Curent filozofic creat de Zenon in secolul Iv i.e.n. in Grecia antica, care continea elemente materialiste in conceptia despre natura si in teoria cunoasterii, dar care in domeniul eticii se mentinea pe pozitii idealiste, propovaduind supunerea fata de soarta si considerand drept conditie a fericirii eliberarea de pasiuni si linistea spiritului.
2. Tarie, fermitate sufleteasca in fata greutatilor vietii. [Pronume sto-i-. / conform franceza stoïcisme].
5Stoicism substantiv neutru
1. doctrina scolii stoice.
2. tarie, fermitate sufleteasca in fata vicisitudinilor vietii. (< franceza stoïcisme)
1. doctrina scolii stoice.
2. tarie, fermitate sufleteasca in fata vicisitudinilor vietii. (< franceza stoïcisme)