Străbun -ă
Definitie, sens si explicatie
1Străbun, -ă, strabuni, -e, adjectiv substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv Stramosesc; stravechi.
2. Substantiv masculin si feminin: Tatal ori mama bunicului sau al bunicii, in raport cu stranepotii lor; strabunic (1), razbunic, stramos (2).
3. Substantiv masculin si feminin: Stramos (1). – Stra- + Bun.
1. Adjectiv Stramosesc; stravechi.
2. Substantiv masculin si feminin: Tatal ori mama bunicului sau al bunicii, in raport cu stranepotii lor; strabunic (1), razbunic, stramos (2).
3. Substantiv masculin si feminin: Stramos (1). – Stra- + Bun.
2Străbun adjectiv , substantiv
1. adjectiv parintesc, stramosesc, (invechit) strabunesc. (Sa ne aparam mosia -.)
2. substantiv plural parinti (plural), stramosi (plural). (Datina ramasa de la -.)
3. substantiv strabunic, stramos, (invechit) protopa-rinte. (E un - de-al meu.)
4. adjectiv stravechi, (invechit) strabunesc. (Datina -.)
1. adjectiv parintesc, stramosesc, (invechit) strabunesc. (Sa ne aparam mosia -.)
2. substantiv plural parinti (plural), stramosi (plural). (Datina ramasa de la -.)
3. substantiv strabunic, stramos, (invechit) protopa-rinte. (E un - de-al meu.)
4. adjectiv stravechi, (invechit) strabunesc. (Datina -.)
3Strabun adjectiv m., substantiv masculin, plural strabuni; f. singular strabuna, plural strabune
4Străbun1 -a (-i, -e) si substantival (despre persoane) Care apartine generatiilor precedente; privitor la generatiile precedente; din vremuri foarte indepartate; stramosesc; stravechi. Glie -a. /stra- + bun