Stăreție
Definitie, sens si explicatie
1Stăreție, staretii, substantiv feminin
1. Functie, demnitate de staret; timpul cat cineva exercita aceasta functie.
2. Locuinta sau cancelaria staretului sau staretei unei manastiri. – Staret + sufix -ie.
1. Functie, demnitate de staret; timpul cat cineva exercita aceasta functie.
2. Locuinta sau cancelaria staretului sau staretei unei manastiri. – Staret + sufix -ie.
2Stăreție substantiv (Termen Bisericesc) egumenie. (În timpul - lui.)
3Staretie substantiv feminin, art. staretia, g.-d. art. staretiei; plural staretii, art. staretiile
4Stăreție -i f. 1) Functie de staret (sau stareta). 2) Durata de timp in care un staret isi exercita functia; egumenie. 3) Sediu al staretului sau al staretei unei manastiri; egumenie. [G.-d. Staretiei] /staret + suf. -ei