Definitie Stăruitor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: StĂruitor, -oare, staruitori, -oare, adjectiv
1. (Adesea adverbial) Care staruie, care insista; insistent.
2. Perseverent; neclintit, ferm, tenace. [Pronuntat: -ru-i-] – Starui+ sufix -tor.

Varianta definitie 2: Staruitor antonim: nestaruitor

Varianta definitie 3: StĂruitor adjectiv , adverb
1. adjectiv insistent, perseverent, persistent, razbatator, statornic, tenace, (livresc) persuasiv, (rar) strabatator. (Om staruitor in actiunile incepute.)
2. adjectiv verifica cuvantul: tenace.
3. adjectiv verifica cuvantul: perseverent.
4. adjectiv asiduu, insistent, perseverent, silitor, sarguincios, sarguitor, sustinut, tenace, zelos. (Eforturi staruitoare.)
5. adverb verifica cuvantul: insistent.
6. adjectiv verifica cuvantul: incapatanat.
7. adjectiv persistent.
8. adjectiv , adverb verifica cuvantul: serios.

Varianta definitie 4: Staruitor adjectiv m. (silabe -ru-i-), plural staruitori; f. singular si plural staruitoare

Varianta definitie 5: StĂruitor1 adverb Cu staruinta. /a starui + sufix -tor

Varianta definitie 6: StĂruitor2 -oare (-ori, -oare) Care staruie, persevereaza (in atingerea unui scop); perseverent; tenace; insistent. [Silabe -ru-i-] /a starui + sufix -tor