Sublim -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sublim, -ă, sublimi, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv Care se ridica sau se afla la o mare inaltime in ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete; maret, superb, inaltator, minunat.
Sublima Poarta = guvernul sultanului in vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomana.
2. Substantiv neutru: Forma cea mai inalta a perfectiunii (in estetica, arta); desavarsire. – Din franceza Sublime.
1. Adjectiv Care se ridica sau se afla la o mare inaltime in ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai inalt grad de desavarsire, de frumusete; maret, superb, inaltator, minunat.
Sublima Poarta = guvernul sultanului in vechiul Imperiu Otoman; Poarta Otomana.
2. Substantiv neutru: Forma cea mai inalta a perfectiunii (in estetica, arta); desavarsire. – Din franceza Sublime.
2Sublim antonim: banal, grotesc, infam
3Sublim adjectiv , substantiv
1. adjectiv desavarsit, exceptional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (invechit) savarsit. (O interpretare -.)
2. substantiv desavarsire, perfectiune. (-ul este o categorie estetica.)
1. adjectiv desavarsit, exceptional, extraordinar, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, superb, (invechit) savarsit. (O interpretare -.)
2. substantiv desavarsire, perfectiune. (-ul este o categorie estetica.)
4Sublim adjectiv m. (silabe -blim), plural sublimi; f. singular sublima, plural sublime
5Sublim substantiv neutru (silabe -blim)
6Sublim1 n.
Forma superioara a perfectiunii, a desavarsirii. [Silabe Su-blim] /<fr. sublime
Forma superioara a perfectiunii, a desavarsirii. [Silabe Su-blim] /<fr. sublime
7Sublim2 -a (-i, -e) Care se caracterizeaza prin cel mai inalt grad de desavarsire intr-o ierarhie de valori; divin; inaltator. Muzica -a. /<fr. sublime
8Sublim, -ă adjectiv Aflat la un inalt grad de perfectiune, de desavarsire morala sau intelectuala; superb, inaltator. ♦ De o perfectiune, de o frumusete neintrecuta. substantiv neutru Forma cea mai inalta a perfectiunii. [Conform: franceza, limba italiana sublime, limba latina sublimis – ridicat].
9Sublim, -ă I. adjectiv aflat la un inalt grad de perfectiune, de desavarsire morala sau intelectuala; superb, inaltator. ♢ de o perfectiune, de o frumusete neintrecuta.
Ii. substantiv neutru categorie a esteticii, care exprima insusirea unor obiecte sau procese de o amploare neobisnuita, a unor acte umane de exceptionala noblete morala, capabile sa provoace un sentiment de elevatie, uimire si admiratie; forma cea mai inalta a perfectiunii. (< franceza sublime, limba latina sublimis)
Ii. substantiv neutru categorie a esteticii, care exprima insusirea unor obiecte sau procese de o amploare neobisnuita, a unor acte umane de exceptionala noblete morala, capabile sa provoace un sentiment de elevatie, uimire si admiratie; forma cea mai inalta a perfectiunii. (< franceza sublime, limba latina sublimis)