1
Subția, subțiez, verb I.
1. Tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni mai subțire (I 1).
Expresie (Tranzitiv) A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor.
Tranzitiv (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab.
2. Tranzitiv A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua.
3. Tranzitiv A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt.
4. Reflexiv Figurat (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; (adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pronunțat: -ți-a] – Latină Subtiliare.
1. Tranzitiv și reflexiv A face să devină sau a deveni mai subțire (I 1).
Expresie (Tranzitiv) A-și subția buzele (sau gura) = a-și strânge buzele, făcându-le să pară mai subțiri, mai mici; a vorbi din vârful buzelor.
Tranzitiv (Despre îmbrăcăminte) A face ca cel care o poartă să pară mai zvelt, mai slab.
2. Tranzitiv A face ca un corp lichid sau gazos să fie mai puțin concentrat, mai puțin dens; a dilua.
3. Tranzitiv A face ca glasul să aibă un timbru mai subțire, mai înalt.
4. Reflexiv Figurat (Despre oameni și despre însușirile sau manifestările lor; (adesea ir.) A deveni mai rafinat, mai civilizat, mai fin; a se rafina, a se cultiva, a se stila. [Pronunțat: -ți-a] – Latină Subtiliare.
DEX – dicționarul explicativ
2
Subția (-iez, -at), verb –
1. A face subțire, a slăbi, a se trage. –
2. A cizela, a rafina. –
3. A dilua, a face mai deschisă o culoare. – Variantă supția. Latină subtῑlĭāre (Densusianu, Hlr., 166; Pușcariu 1669; Rew 8398), conform italiană sottigliare. Conform subțire.
1. A face subțire, a slăbi, a se trage. –
2. A cizela, a rafina. –
3. A dilua, a face mai deschisă o culoare. – Variantă supția. Latină subtῑlĭāre (Densusianu, Hlr., 166; Pușcariu 1669; Rew 8398), conform italiană sottigliare. Conform subțire.
DER – dicționarul etimologic
3
A se subția mă subțiez intranzitiv 1) A deveni (mai) subțire. 2) figurat A deveni (mai) manierat; a se șlefui; a se ciopli; a se civiliza. /<latină subtiliare
NODEX – noul dicționar explicativ
4
A subția subțiez tranzitiv A face să se subțieze. /<latină subtiliare
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Subția verb (silabe -ți-a), indicativ prezent 1 singular subțiez, 3 singular și plural subțiază, 1 plural subțiem (silabe -ți-em); conjuncție prezent 3 singular și plural subțieze; germană subțiind (silabe -ți-ind)
DOOM – dicționarul ortografic