Subtilitate
Definitie, sens si explicatie
1Subtilitate, (2) subtilitati, substantiv feminin
1. Însusirea de a fi subtil.
2. Rationament, judecata, enunt subtil, greu de inteles, care face distinctii foarte fine si adesea excesive, inutile. – Din franceza Subtilite, limba latina Subtilitas, -atis.
1. Însusirea de a fi subtil.
2. Rationament, judecata, enunt subtil, greu de inteles, care face distinctii foarte fine si adesea excesive, inutile. – Din franceza Subtilite, limba latina Subtilitas, -atis.
2Subtilitate substantiv
1. verifica cuvantul: acuitate.
2. verifica cuvantul: ingeniozitate.
3. verifica cuvantul: finete.
4. verifica cuvantul: distinctie.
1. verifica cuvantul: acuitate.
2. verifica cuvantul: ingeniozitate.
3. verifica cuvantul: finete.
4. verifica cuvantul: distinctie.
3Subtilitate substantiv feminin, g.-d. art. subtilitatii; (idei) plural subtilitati
4Subtilitate -ati f. 1) Caracter subtil. 2) (despre manifestari spirituale) Finete exagerata. 3) Judecata sau gandire de o finete excesiva. /<fr. subtilite
5Subtilitate substantiv feminin
1. Însusirea a ceea ce este subtil.
2. (De obicei la plural) Rationament, judecata subtila. [Conform: franceza subtilite].
1. Însusirea a ceea ce este subtil.
2. (De obicei la plural) Rationament, judecata subtila. [Conform: franceza subtilite].
6Subtilitate substantiv feminin
1. insusirea a ceea ce este subtil.
2. (plural) rationament, judecata subtila. (< franceza subtilite, limba latina subtilitas)
1. insusirea a ceea ce este subtil.
2. (plural) rationament, judecata subtila. (< franceza subtilite, limba latina subtilitas)