Sufix
Definitie, sens si explicatie
1Sufix, sufixe, substantiv neutru Îmbinare de sunete sau un singur sunet care se adauga dupa radacina sau dupa tema unui cuvant pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. ♢ Sufix lexical = sufix care ajuta la formarea cuvintelor noi, schimband sensul sau categoria gramaticala a cuvantului de baza.
Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul caruia se creeaza forme gramaticale. – Din franceza Suffixe.
Sufix gramatical (sau flexionar) = sufix cu ajutorul caruia se creeaza forme gramaticale. – Din franceza Suffixe.
2Sufix antonim: prefix
3Sufix substantiv neutru, plural sufixe
4Sufix -e n.
Afix care, adaugat dupa radacina sau dupa tema unui cuvant, formeaza un derivat cu sens nou. - lexical. - gramatical. /<lat. suffixus, limba franceza: suffixe
Afix care, adaugat dupa radacina sau dupa tema unui cuvant, formeaza un derivat cu sens nou. - lexical. - gramatical. /<lat. suffixus, limba franceza: suffixe
5Sufix substantiv neutru Sunet sau imbinare de sunete care se adauga la radacina unui cuvant, creandu-se astfel noi cuvinte, sensuri sau valori gramaticale. [Plural -xe. / conform franceza suffixe, limba latina suffixus].
6Sufix substantiv neutru afix care se adauga la radacina sau tema unui cuvant, pentru a crea cuvinte sau forme gramaticale noi. (< franceza suffixe)