Sultan
Definitie, sens si explicatie
1Sultan, sultani, substantiv masculin Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman si din alte tari musulmane; persoana care poarta (sau purta) acest titlu. ♦ (Înv.) Sultan-mezat = licitatie speciala care avea loc in divanul tarii. – Din limba turca: Sultan.
2Sultan substantiv (Ist.) padisah, (invechit) sah. (- otoman.)
3Sultan substantiv masculin, plural sultani
4Sultan -i m. (in Imperiul Otoman si in alte tari musulmane; folosit si ca titlu pe langa numele respectiv) Conducator absolut al tarii; monarh; suveran. /<turc. sultan
5Sultan (-ni), substantiv masculin – Monarh musulman.
Limba Turca: sültan, diun arab. sultan „putere” (seineanu, Ii, 328; Lokotsch 1945), conform limba neogreaca: σουλτάνος, bulgara, limba rusa sultan etcetera – Derivat sultana, substantiv feminin (sotie sau fiica de sultan); sultanea, substantiv feminin (conduras, Tropaeolum mauis); sultanesc, adjectiv (de sultan); sultanica, substantiv feminin (dans popular din Muntenia si Dobr.); sultanin, adjectiv (imperial), din limba turca: sültani.
Limba Turca: sültan, diun arab. sultan „putere” (seineanu, Ii, 328; Lokotsch 1945), conform limba neogreaca: σουλτάνος, bulgara, limba rusa sultan etcetera – Derivat sultana, substantiv feminin (sotie sau fiica de sultan); sultanea, substantiv feminin (conduras, Tropaeolum mauis); sultanesc, adjectiv (de sultan); sultanica, substantiv feminin (dans popular din Muntenia si Dobr.); sultanin, adjectiv (imperial), din limba turca: sültani.