Suplinitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Suplinitor, -oare, suplinitori, -oare, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv (Adesea substantivat) Care suplineste (1) intr-o functie, intr-o munca.
2. Substantiv masculin si feminin: Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + sufix -tor.
1. Adjectiv (Adesea substantivat) Care suplineste (1) intr-o functie, intr-o munca.
2. Substantiv masculin si feminin: Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + sufix -tor.
2Suplinitor s., adjectiv inlocuitor, (invechit) supleant. (si-a gasit un - la catedra.)
3Suplinitor adjectiv m., substantiv masculin (silabe -pli-), plural suplinitori; f. singular si plural suplinitoare, g.-d. singular art. suplinitoarei
4Suplinitor -oare (-ori, -oare) si substantival (despre persoane) Care suplineste; cu functia de suplinire. /a suplini + sufix -tor
5Suplinitor, -oare adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Profesor, institutor etcetera) care suplineste pe cineva la o catedra sau (prin extensiune) intr-o munca. [< Suplini + -tor, dupa limba italiana supplitore].
6Suplinitor, -oare adjectiv, substantiv masculin f.
1. (cel) care suplineste in munca, intr-o functie; loctiitor, supleant.
2. (cadru didactic) care nu este titularizat. (< suplini + -tor)
1. (cel) care suplineste in munca, intr-o functie; loctiitor, supleant.
2. (cadru didactic) care nu este titularizat. (< suplini + -tor)