Surcea -ică
Definitie, sens si explicatie
1Surcea, -ică, surcele, substantiv feminin Aschie care sare cand se ciopleste sau cand se taie un lemn, surcel; prin extensiune vreasc, gatej, betisor. – Refacut din surcele (plural lui surcel).
2Surcea substantiv
1. aschie, surcica, tandara, (popular) zburatura, (regional) puzderie, sfarghie, (Transilvania) salca, (prin vestul Transilvania) salanga, (Transilvania) scaramba, (prin Bucovina) sclepnita, (Transilvania si Mold.) scoarta, (invechit) otapoc. (Sare o - de la taiatul lemnelor.)
2. (mai ales la plural) verifica cuvantul: vreasc.
1. aschie, surcica, tandara, (popular) zburatura, (regional) puzderie, sfarghie, (Transilvania) salca, (prin vestul Transilvania) salanga, (Transilvania) scaramba, (prin Bucovina) sclepnita, (Transilvania si Mold.) scoarta, (invechit) otapoc. (Sare o - de la taiatul lemnelor.)
2. (mai ales la plural) verifica cuvantul: vreasc.
3Surcea/surcica substantiv feminin, g.-d. art. surcelei; plural surcele
4Surcea (-ele), substantiv feminin – Aschie, vreasc, gatej. – Varianta surcel.
Mr. surtel, surteao, megl. surtǫl.
Limba Latina surcellus, varianta vulgara a lui surcŭlus „creanga” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; Puscariu 1699; Iordan, Dift., 134; Rew 8472), pastrat si in limba italiana din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556).
Rezultatul normal este surcel, de la al carui plural s-a format sing. actual. – Derivat surceli, verb (a taia lemne, a stringe surcele).
Mr. surtel, surteao, megl. surtǫl.
Limba Latina surcellus, varianta vulgara a lui surcŭlus „creanga” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; Puscariu 1699; Iordan, Dift., 134; Rew 8472), pastrat si in limba italiana din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556).
Rezultatul normal este surcel, de la al carui plural s-a format sing. actual. – Derivat surceli, verb (a taia lemne, a stringe surcele).