Surcea -ică

Surcea, -ică, surcele, substantiv feminin Așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn, surcel; prin extensiune vreasc, gătej, bețișor. – Refăcut din surcele (plural lui surcel).

DEX – dicționarul explicativ

Surcea (-ele), substantiv feminin – Așchie, vreasc, gătej. – Variantă surcel. Aromână surțel, surțeao, meglenoromână surțǫl. Latină surcellus, variantă vulgară a lui surcŭlus „creangă” (Cihac, I, 271; Koerting 9280; Densusianu, Română, XXXIII, 287; Pușcariu 1699; Iordan, Dift., 134; Rew 8472), păstrat și în italiană din N sursel, sciorscel (Battisti, V, 3556).
Rezultatul normal este surcel, de la al cărui plural s-a format singular actual. – Derivat surceli, verb (a tăia lemne, a strînge surcele).

DER – dicționarul etimologic

Surcea/surcică substantiv feminin, genitiv-dativ articulat surcelei; plural surcele

DOOM – dicționarul ortografic