1
Șușoti, șușotesc, verb IV.
Intranzitiv
1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; prin extensiune a vorbi în taină.
2. (Despre ape, frunze etc.; la persoana 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Variantă: Șoșoti verb IV] – Formație onomatopeică.
Conform franceză c h u c h o t e r.
Intranzitiv
1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti (cuiva) la ureche; prin extensiune a vorbi în taină.
2. (Despre ape, frunze etc.; la persoana 3) A produce un zgomot ușor și uniform; a șopti. [Variantă: Șoșoti verb IV] – Formație onomatopeică.
Conform franceză c h u c h o t e r.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Șușoti șușotesc intranzitiv 1) A face schimb de informații pe șoptite. 2) rar (despre ape, frunze etc.) A produce un zgomot specific, ușor și monoton. /Onomat.
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Șușoti verb IV. intranzitiv
1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti la ureche.
2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform. [Variantă șoșoti verb IV. / < franceză chuchoter].
1. A vorbi încet, în șoaptă; a șopti la ureche.
2. (Despre ape) A produce un zgomot lin și uniform. [Variantă șoșoti verb IV. / < franceză chuchoter].
DN – dicționar de neologisme
4
Șușoti verb intranzitiv
1. a vorbi în șoaptă; a șopti la ureche.
2. (despre ape, frunze) a produce un zgomot lin și uniform. (< franceză chuchoter)
1. a vorbi în șoaptă; a șopti la ureche.
2. (despre ape, frunze) a produce un zgomot lin și uniform. (< franceză chuchoter)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Șușoti verb, indicativ prezent 1 singular și3 plural șușotesc, imperfect 3 singular șușotea; conjuncție prezent 3 singular și plural șușotească
DOOM – dicționarul ortografic