Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Clocoti

1 * Cuvantul cu diacritice: clocotí
Cuvantul fara diacritice: clocoti

Definitie: CLOCOTI, clocotesc, verb IV. Intranzitiv 1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, râuri, șuvoaie) A se agita puternic și zgomotos. 2. Figurativ (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gândurile lor) A ajunge la un înalt grad de intensitate; a fi gata să se dezlănțuie. 3. Figurativ A răsuna cu putere; a vui. [Varianta: (învechit) colcoti verb IV.] – Din limba slava (veche) klokotati.

2 * Cuvantul cu diacritice: clocotí
Cuvantul fara diacritice: clocoti

Definitie: CLOCOTI verb verifica cuvantul: aui, hăui, hăuli, hui, răsuna, vui.

3 * Cuvantul cu diacritice: clocotí
Cuvantul fara diacritice: clocoti

Definitie: CLOCOTI verb 1. a fierbe, (rar) a colcăi, (popular) a unda, (învechit) a undeza. (Apa - pe plită.) 2. verifica cuvantul: agita. 3. a se dezlănțui. (Marea -.)

4 * Cuvantul cu diacritice: clocotí
Cuvantul fara diacritice: clocoti

Definitie: clocoti verb, indicativ prezent l singular și 3 plural clocotesc, imperfect 3 singular clocotea; conjunctie: prezent 3 singular și plural clocotească

5 * Cuvantul cu diacritice: a clocotí -ésc
Cuvantul fara diacritice: clocoti

Definitie: A CLOCOTI -esc intranzitiv 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote. 2) (despre ape) A se agita puternic și zgomotos. 3) (despre oameni) A fi stăpânit de emoții puternice evidente. 4) (despre sentimente, gânduri etcetera) A se manifesta foarte puternic; a fi gata să se dezlănțuie. 5) fig. (despre activități) A se afla în deplină desfășurare; a fi în toi. 6) figurativ (despre spații) A răsuna de sunete puternice și prelungi; a vui. limba slava (veche) klokotati

6 * Cuvantul cu diacritice: clocotí clocotésc clocotít
Cuvantul fara diacritice: clocoti

Definitie: clocoti (clocotesc, clocotit), verb – 1. A fierbe, a da în clocot. – 2. A fermenta. – 3. A răsuna, a vui. – Varianta colcoti. Mr. clucotire, megl. crucuțes. Sl. klokotati „a fierbe” (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, II, 63; Conev 70); conform limba sarba: klokotati, bulgara klokotjă. – Derivat clocot (var. Muntenia, colcot), substantiv neutru (fierbere; efervescență; bulbuc produs la fierbere), deverbal de la cuvîntul anterior, sau direct din limba slava (veche) klokotŭ, conform mr. clocut, colcut; clocoteală, substantiv feminin (fierbere); clocotitură, substantiv feminin (fierbere); clocotiș, substantiv neutru (clocot produs la fierbere); clocotitor, adjectiv (fierbinte, care clocotește). Aceleiași rădăcini limba slava (veche) par a-i aparține o serie de nume de plante, ca clocotici, substantiv masculin (Staphylea pinnata; Rhinanthus alpinus), conform limba sarba: klokočika, pol. klokoczka „plantă” (Cihac, II, 63; Berneker 521; DAR); clococean, substantiv masculin (varietate de măcriș); clococior, substantiv masculin (varietate de lăptucă, Lactuca virosa); clocoțel, substantiv masculin (plantă, Thalictrum aquilegifolium; clematită, Clematis integrifolia). Legătura semantică nu este clară. Numele plantelor se datorează probabil bulbucilor făcuți de seva lor, cînd se rupe tulpina, sau poate formei fructelor lor. Conform: colcotice, substantiv feminin (Munt., erupție).