Clocoti
Definitie, sens si explicatie
1Clocoti, clocotesc, verb Iv.
Intranzitiv
1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, rauri, suvoaie) A se agita puternic si zgomotos.
2. Figurativ (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gandurile lor) A ajunge la un inalt grad de intensitate; a fi gata sa se dezlantuie.
3. Figurativ A rasuna cu putere; a vui. [Varianta: (invechit) Colcoti verb Iv.] – Din limba slava (veche) Klokotati.
Intranzitiv
1. (Despre lichide) A fierbe cu clocote. ♦ (Despre ape, rauri, suvoaie) A se agita puternic si zgomotos.
2. Figurativ (Despre oameni sau despre sentimentele, pasiunile, gandurile lor) A ajunge la un inalt grad de intensitate; a fi gata sa se dezlantuie.
3. Figurativ A rasuna cu putere; a vui. [Varianta: (invechit) Colcoti verb Iv.] – Din limba slava (veche) Klokotati.
2Clocoti verb verifica cuvantul: aui, haui, hauli, hui, rasuna, vui.
3Clocoti verb
1. a fierbe, (rar) a colcai, (popular) a unda, (invechit) a undeza. (Apa - pe plita.)
2. verifica cuvantul: agita.
3. a se dezlantui. (Marea -.)
1. a fierbe, (rar) a colcai, (popular) a unda, (invechit) a undeza. (Apa - pe plita.)
2. verifica cuvantul: agita.
3. a se dezlantui. (Marea -.)
4Clocoti verb, indicativ prezent l singular si 3 plural clocotesc, imperfect 3 singular clocotea; conjunctie: prezent 3 singular si plural clocoteasca
5A clocoti -esc intranzitiv 1) (despre lichide) A fierbe cu clocote. 2) (despre ape) A se agita puternic si zgomotos. 3) (despre oameni) A fi stapanit de emotii puternice evidente. 4) (despre sentimente, ganduri etcetera) A se manifesta foarte puternic; a fi gata sa se dezlantuie. 5) fig. (despre activitati) A se afla in deplina desfasurare; a fi in toi. 6) figurativ (despre spatii) A rasuna de sunete puternice si prelungi; a vui. /<sl. klokotati
6Clocoti (clocotesc, clocotit), verb –
1. A fierbe, a da in clocot. –
2. A fermenta. –
3. A rasuna, a vui. – Varianta colcoti.
Mr. clucotire, megl. crucutes.
Sl. klokotati „a fierbe” (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, Ii, 63; Conev 70); conform limba sarba: klokotati, bulgara klokotja. – Derivat clocot (var.
Muntenia, colcot), substantiv neutru (fierbere; efervescenta; bulbuc produs la fierbere), deverbal de la cuvintul anterior, sau direct din limba slava (veche) klokotŭ, conform mr. clocut, colcut; clocoteala, substantiv feminin (fierbere); clocotitura, substantiv feminin (fierbere); clocotis, substantiv neutru (clocot produs la fierbere); clocotitor, adjectiv (fierbinte, care clocoteste).
Aceleiasi radacini limba slava (veche) par a-i apartine o serie de nume de plante, ca clocotici, substantiv masculin (Staphylea pinnata; Rhinanthus alpinus), conform limba sarba: klokočika, pol. klokoczka „planta” (Cihac, Ii, 63; Berneker 521; Dar); clococean, substantiv masculin (varietate de macris); clococior, substantiv masculin (varietate de laptuca, Lactuca virosa); clocotel, substantiv masculin (planta, Thalictrum aquilegifolium; clematita, Clematis integrifolia).
Legatura semantica nu este clara.
Numele plantelor se datoreaza probabil bulbucilor facuti de seva lor, cind se rupe tulpina, sau poate formei fructelor lor.
Conform: colcotice, substantiv feminin (Munt., eruptie).
1. A fierbe, a da in clocot. –
2. A fermenta. –
3. A rasuna, a vui. – Varianta colcoti.
Mr. clucotire, megl. crucutes.
Sl. klokotati „a fierbe” (Miklosich, Slaw.
Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 290; Cihac, Ii, 63; Conev 70); conform limba sarba: klokotati, bulgara klokotja. – Derivat clocot (var.
Muntenia, colcot), substantiv neutru (fierbere; efervescenta; bulbuc produs la fierbere), deverbal de la cuvintul anterior, sau direct din limba slava (veche) klokotŭ, conform mr. clocut, colcut; clocoteala, substantiv feminin (fierbere); clocotitura, substantiv feminin (fierbere); clocotis, substantiv neutru (clocot produs la fierbere); clocotitor, adjectiv (fierbinte, care clocoteste).
Aceleiasi radacini limba slava (veche) par a-i apartine o serie de nume de plante, ca clocotici, substantiv masculin (Staphylea pinnata; Rhinanthus alpinus), conform limba sarba: klokočika, pol. klokoczka „planta” (Cihac, Ii, 63; Berneker 521; Dar); clococean, substantiv masculin (varietate de macris); clococior, substantiv masculin (varietate de laptuca, Lactuca virosa); clocotel, substantiv masculin (planta, Thalictrum aquilegifolium; clematita, Clematis integrifolia).
Legatura semantica nu este clara.
Numele plantelor se datoreaza probabil bulbucilor facuti de seva lor, cind se rupe tulpina, sau poate formei fructelor lor.
Conform: colcotice, substantiv feminin (Munt., eruptie).