Socoti
Definitie, sens si explicatie
1Socoti, socotesc, verb Iv.
1. Tranzitiv A face socoteala (1); a calcula. ♦ A numara. ♦ Reflexiv recipr.
A ajunge la o intelegere cu cineva asupra unei datorii, obligatii etcetera ♦ Reflexiv recipr.
Figurativ A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se rafui.
2. Tranzitiv A avea ceva de gand; a planui, a intentiona.
3. Tranzitiv si reflexiv A analiza ceva cumpanind toate eventualitatile; a (se) gandi.
4. Tranz si reflexiv A-si inchipui. ♦ Tranzitiv A fi de parere, a gasi de cuviinta.
5. Tranzitiv A lua in seama; a aprecia, a pretui. ♦ Tranzitiv si reflexiv A (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.
6. Tranzitiv (Rar) A pune ceva in socoteala cuiva; a atribui, a imputa. [Prez. indicativ si : (popular) socot] – Conform: limba ucraineana s o k o t y t y.
1. Tranzitiv A face socoteala (1); a calcula. ♦ A numara. ♦ Reflexiv recipr.
A ajunge la o intelegere cu cineva asupra unei datorii, obligatii etcetera ♦ Reflexiv recipr.
Figurativ A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se rafui.
2. Tranzitiv A avea ceva de gand; a planui, a intentiona.
3. Tranzitiv si reflexiv A analiza ceva cumpanind toate eventualitatile; a (se) gandi.
4. Tranz si reflexiv A-si inchipui. ♦ Tranzitiv A fi de parere, a gasi de cuviinta.
5. Tranzitiv A lua in seama; a aprecia, a pretui. ♦ Tranzitiv si reflexiv A (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.
6. Tranzitiv (Rar) A pune ceva in socoteala cuiva; a atribui, a imputa. [Prez. indicativ si : (popular) socot] – Conform: limba ucraineana s o k o t y t y.
2Socoti verb verifica cuvantul: analiza, aprecia, atribui, cauta, cerceta, cinsti, considera, examina, feri, investiga, ingriji, onora, pazi, pretui, respecta, stima, studia, urmari, vedea, veghea, vizita.
3Socoti verb
1. (Matematica) a calcula, (invechit si popular) a numara. (- cat fac 2 ori
2. )
2. (Matematica) a numara. (- pana la
10. )
3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a masura, a pretui. (A - valoarea unui obiect.)
4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A - ceva din ochi.)
5. a chibzui, a (se) gandi, a judeca. (Sa - cum e mai bine.)
6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina. (Eu - ca asa trebuie sa facem.)
7. a considera, a crede, a gasi, a vedea. (Aceasta circumstanta o - de bun augur.)
8. a considera. (Esop a - limba un mare rau.)
9. a considera, (figurativ) a taxa. (Îl - drept mincinos.)
10. a se considera, a se crede, a se inchipui, a se vedea, (popular) a se tine. (Se - inteligent.)
11. a banui, a crede, a ghici, a gandi, a-si imagina, a-si inchipui, a intrezari, a presupune, a prevedea, a sti, a visa, (rar) a prevesti, (invechit si reg.) a nadai, (regional) a chibzui, a probalui, (figurativ) a mirosi. (Cine ar fi - ca se va intampla astfel?)
12. a crede, a presupune, (frantuzism) a prezuma, (regional) a probalui, (invechit) a supoza. (- ca vom pleca in doua zile.)
13. a se rafui. (Lasa ca ne - noi!)
1. (Matematica) a calcula, (invechit si popular) a numara. (- cat fac 2 ori
2. )
2. (Matematica) a numara. (- pana la
10. )
3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a masura, a pretui. (A - valoarea unui obiect.)
4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A - ceva din ochi.)
5. a chibzui, a (se) gandi, a judeca. (Sa - cum e mai bine.)
6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a gasi, a gandi, a judeca, a opina. (Eu - ca asa trebuie sa facem.)
7. a considera, a crede, a gasi, a vedea. (Aceasta circumstanta o - de bun augur.)
8. a considera. (Esop a - limba un mare rau.)
9. a considera, (figurativ) a taxa. (Îl - drept mincinos.)
10. a se considera, a se crede, a se inchipui, a se vedea, (popular) a se tine. (Se - inteligent.)
11. a banui, a crede, a ghici, a gandi, a-si imagina, a-si inchipui, a intrezari, a presupune, a prevedea, a sti, a visa, (rar) a prevesti, (invechit si reg.) a nadai, (regional) a chibzui, a probalui, (figurativ) a mirosi. (Cine ar fi - ca se va intampla astfel?)
12. a crede, a presupune, (frantuzism) a prezuma, (regional) a probalui, (invechit) a supoza. (- ca vom pleca in doua zile.)
13. a se rafui. (Lasa ca ne - noi!)
4Socoti verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural socotesc, imperfect 3 singular socotea; conjunctie: prezent 3 singular si plural socoteasca
5A socoti -esc tranzitiv 1) A supune unui calcul; a determina printr-un calcul; a calcula. 2) A fi de parere; a gasi de cuviinta; a gandi; a crede; a considera. 3) A pretui printr-o judecata favorabila; a aprecia; a crede; a considera. 4) A interpreta in acelasi mod; a trata intocmai. - ca pe un frate. 5) rar A pune pe seama (cuiva). /<lat. succutere
6A se socoti ma -esc intranzitiv 1) A plati o datorie. 2) fig.
A cauza un rau drept rasplata pentru prejudiciile aduse anterior; a se rasplati; a se rafui; a se achita. /<lat. succutere
A cauza un rau drept rasplata pentru prejudiciile aduse anterior; a se rasplati; a se rafui; a se achita. /<lat. succutere
7Socoti (-tesc, -it), verb –
1. A numara, a calcula, a face calcule. –
2. A avea in vedere, a considera. –
3. A reflecta, a se gindi bine, a privi. –
4. A fi de parere, a gindi. –
5. A crede, a presupune, a presimti, a banui. –
6. A considera drept, a lua drept ..., a asemana cu ... –
7. (Înv.) A ingriji, a asista. –
8. (Refl.) A-si plati notele, facturile. –
9. (Refl., cuvant invechit) A se pazi, a se adaposti. – Varianta pers.
I. socot.
Origine incerta.
Se considera der. din mag. szokotalni, din limba slava (veche) skotŭ „vita mica” (Roesler, Rom.
Studien, Leipzig 1871, 351; Cihac, Ii, 526; seineanu, Semasiol., 190; Tiktin; Candrea); dar istoria cuvintului mag. nu este clara si Edelspacher 22 il considera der. din rom.
Numai ca o curiozitate poate mentiona der. propusa de Cretu 368 din se si cauta.
Derivat socoata, substantiv feminin (Trans., calcul); socoteala, substantiv feminin (calculare, calcul; adunare; cont, nota de plata; plan, proiect; deliberare, reflectie, motiv, explicatie, grija, sarcina;inv., ratiune, inteligenta; cuvant invechit, opinie, aviz, parere); socotinta, substantiv feminin (reflectie, opinie, intentie; cuvant invechit, consideratie, pretuire, stima); socotit, adjectiv (calculat; moderat, masurat); socotitor, adjectiv (calculator; cuvant invechit, paznic, supraveghetor); nesocoti, verb (a nu tine cont, a subestima, a deprecia); nesocotinta, substantiv feminin (nechibzuinta; usurinta, imprudenta, inconstienta); nesotit, adjectiv (lipsit de judecata, indraznet, grabit; infinit, fara a socoti).
Din rom. pare sa provina rut. sokotyty „a pastra”, sokotak „supraveghetor”, sokotno „prevazator” (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Fremdw., 126; Candrea, Elemente, 400), bulgara sokotiti „a ingriji, a pazi”, sas. sokotin, gesoketit.
1. A numara, a calcula, a face calcule. –
2. A avea in vedere, a considera. –
3. A reflecta, a se gindi bine, a privi. –
4. A fi de parere, a gindi. –
5. A crede, a presupune, a presimti, a banui. –
6. A considera drept, a lua drept ..., a asemana cu ... –
7. (Înv.) A ingriji, a asista. –
8. (Refl.) A-si plati notele, facturile. –
9. (Refl., cuvant invechit) A se pazi, a se adaposti. – Varianta pers.
I. socot.
Origine incerta.
Se considera der. din mag. szokotalni, din limba slava (veche) skotŭ „vita mica” (Roesler, Rom.
Studien, Leipzig 1871, 351; Cihac, Ii, 526; seineanu, Semasiol., 190; Tiktin; Candrea); dar istoria cuvintului mag. nu este clara si Edelspacher 22 il considera der. din rom.
Numai ca o curiozitate poate mentiona der. propusa de Cretu 368 din se si cauta.
Derivat socoata, substantiv feminin (Trans., calcul); socoteala, substantiv feminin (calculare, calcul; adunare; cont, nota de plata; plan, proiect; deliberare, reflectie, motiv, explicatie, grija, sarcina;inv., ratiune, inteligenta; cuvant invechit, opinie, aviz, parere); socotinta, substantiv feminin (reflectie, opinie, intentie; cuvant invechit, consideratie, pretuire, stima); socotit, adjectiv (calculat; moderat, masurat); socotitor, adjectiv (calculator; cuvant invechit, paznic, supraveghetor); nesocoti, verb (a nu tine cont, a subestima, a deprecia); nesocotinta, substantiv feminin (nechibzuinta; usurinta, imprudenta, inconstienta); nesotit, adjectiv (lipsit de judecata, indraznet, grabit; infinit, fara a socoti).
Din rom. pare sa provina rut. sokotyty „a pastra”, sokotak „supraveghetor”, sokotno „prevazator” (Miklosich, Wander., 10; Miklosich, Fremdw., 126; Candrea, Elemente, 400), bulgara sokotiti „a ingriji, a pazi”, sas. sokotin, gesoketit.