Svîc
Definitie, sens si explicatie
1Svic interjectie – Exprima ideea de start sau de zvicnet. – Varianta zvic si der.
Creatie expresiva, conform sfir, sgit, smic. – Derivat svicni, verb (a bate, a palpita; a vibra; a se lansa, a se avinta), cu sufix expresiv -ni, conform smicni (dupa Cihac, Ii, 383, din limba slava (veche) zvĕknąti „a suna”); svicneala (var. svicnitura), substantiv feminin (zvicnet, lovitura); svocoti, verb (a zvicni, a palpita); svoaca, substantiv feminin (Trans., varguta, vergea); (s)vircoli (var.
Trans., (s)virgoli), verb reflexiv (a se agita, a se zbate, a se zbuciuma; a se intoarce de pe o parte pe alta, a se incolaci o reptila), de la o varianta *svirc, care nu se mai foloseste (conform sgit- › sgilt-, fit- › firt-, hic- › hirc- etcetera), cu sufix expresiv -li (dupa Cihac, Ii, 557, din limba slava (veche) kolo „roata”; dupa Weigand, Jb, Xix, 142 si Candrea, din bulgara varkolest „rotund”, bulgara vargaljam „a infasura” din mag. vergelni, dupa Draganu, Dacor., Vi, 303; dupa Tiktin, din limba slava (veche) zvrĕti, svrkniti „a se zvircoli”; dar, pe linga dificultatile fonetice, ideea de „a se intoarce” sau de „rotunjime” este secundara in cuvintul rom.); svircoleala (var. svircolitura), substantiv feminin (agitatie, framintare).
Creatie expresiva, conform sfir, sgit, smic. – Derivat svicni, verb (a bate, a palpita; a vibra; a se lansa, a se avinta), cu sufix expresiv -ni, conform smicni (dupa Cihac, Ii, 383, din limba slava (veche) zvĕknąti „a suna”); svicneala (var. svicnitura), substantiv feminin (zvicnet, lovitura); svocoti, verb (a zvicni, a palpita); svoaca, substantiv feminin (Trans., varguta, vergea); (s)vircoli (var.
Trans., (s)virgoli), verb reflexiv (a se agita, a se zbate, a se zbuciuma; a se intoarce de pe o parte pe alta, a se incolaci o reptila), de la o varianta *svirc, care nu se mai foloseste (conform sgit- › sgilt-, fit- › firt-, hic- › hirc- etcetera), cu sufix expresiv -li (dupa Cihac, Ii, 557, din limba slava (veche) kolo „roata”; dupa Weigand, Jb, Xix, 142 si Candrea, din bulgara varkolest „rotund”, bulgara vargaljam „a infasura” din mag. vergelni, dupa Draganu, Dacor., Vi, 303; dupa Tiktin, din limba slava (veche) zvrĕti, svrkniti „a se zvircoli”; dar, pe linga dificultatile fonetice, ideea de „a se intoarce” sau de „rotunjime” este secundara in cuvintul rom.); svircoleala (var. svircolitura), substantiv feminin (agitatie, framintare).