Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tabu

1 * Cuvantul cu diacritice: tabú
Cuvantul fara diacritice: tabu

Definitie: TABU, tabuuri, substantiv neutru Interdicție cu caracter religios, în anumite societăți primitive, aplicată la ceea ce este considerat sacru; interdicție rituală; figurat persoană, lucru despre care nu se discută de teamă, din pudoare etcetera ♦ Fenomen de evitare a folosirii unui cuvânt și de înlocuire a lui cu un altul, din superstiție sau din pudoare; interdicție de limbaj. – Din franceza tabou.

2 * Cuvantul cu diacritice: tabú
Cuvantul fara diacritice: tabu

Definitie: TABU substantiv interdicție. (tabu de vocabular.)

3 * Cuvantul cu diacritice: tabú
Cuvantul fara diacritice: tabu

Definitie: tabu substantiv neutru, art. tabuul; plural tabuuri

4 * Cuvantul cu diacritice: tabú -uri
Cuvantul fara diacritice: tabu

Definitie: TABU -uri n. 1) (în societatea primitivă) Interdicții cu caracter religios, în legătură cu întrebuințarea, atingerea unor obiecte, ființe sau utilizarea cuvintelor (care le denumesc), considerate sacre sau impure; interdicție de ritual. 2) fig. Obiect sau problemă despre care este interzis să se discute. 3) Evitare (din superstiție sau din pudoare) a folosirii unor cuvinte și substituirea lor prin altele; interdicție de limbaj. [Art. tabuul; Sil. -bu-ul] franceza tabou

5 * Cuvantul cu diacritice: tabú
Cuvantul fara diacritice: tabu

Definitie: TABU substantiv neutru 1. Ceea ce este considerat sacru și în mod sacramental inhibitoriu în religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru și interzis în toate formele de religii primitive și chiar evoluate. ♦ Situație, obiect, timp, loc, persoană, funcție făcând obiectul unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (Figurat) Interdicție, prohibiție nejustificată. ♦ (Fam.) Persoană de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticată sau atacată, discutată; lucru, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticată. 3. Tip de interdicție de vocabular care duce la înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforică, ori cu o variantă formală, datorită unor motive mistico-religioase. [< franceza tabou, conform polinez. tabu – sacru].

6 * Cuvantul cu diacritice: tabú
Cuvantul fara diacritice: tabu

Definitie: TABU substantiv neutru 1. (în religiile primitive) interdicție cu caracter sacru, a cărei încălcare atrage automat sancțiuni de ordin magic și social. ♢ situație, obiect, persoană, funcție (interzise) obiect al unei credințe sau al unor practici religioase. 2. (figurativ) interdicție nejustificată. ♢ (familiar) persoană, obiect, problemă despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate. 3. interdicție de vocabular determinată de superstiții sau de pudoare, care duce înlocuirea unui cuvânt cu un altul sau cu o perifrază, metaforice. (< franceza tabou)