Tâmp -ă

Tâmp, -Ă, tâmpi, -e, adjectiv
1. (Învechit și popular; adesea substantivat) Prost; tâmpit (1).
2. (Regional; despre instrumente ascuțite) Cu vârful sau cu tăișul tocit, știrbit; tâmpit (2). – Din slavă Tonpŭ. Conform maghiară t o m p a.

DEX – dicționarul explicativ

Tâmp tâmpă (tâmpi, tâmpe) 1) și substantival rar (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid; năuc. 2) regional (despre obiecte de tăiat) Care are tăișul sau vârful ros și nu mai taie. /<slavă tonpu

NODEX – noul dicționar explicativ

Tâmp adjectiv masculin, plural tâmpi; feminin singular tâmpă, plural tâmpe

DOOM – dicționarul ortografic