Idiot -oată
Definitie, sens si explicatie
1Idiot, -oată, idioti, -oate, adjectiv , substantiv masculin si feminin:
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care sufera de idiotie; tampit, cretin, imbecil.
2. Adjectiv (Despre manifestari ale fiintelor) Care manifesta, care exprima, care denota nerozie, stupiditate etcetera [Pronuntat: -di-ot] – Din franceza Idiot.
1. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care sufera de idiotie; tampit, cretin, imbecil.
2. Adjectiv (Despre manifestari ale fiintelor) Care manifesta, care exprima, care denota nerozie, stupiditate etcetera [Pronuntat: -di-ot] – Din franceza Idiot.
2Idiot, -oată adjectiv, substantiv masculin f. (om) lipsit complet de inteligenta; cretin. (< franceza idiot, limba latina idiota)
3Idiot adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv (Medical) cretin, imbecil, tampit, (rar) tamp, (prin Transilvania, Mold. si Bucovina) mut. (Om -.)
2. adjectiv stupid, tampit. (O gluma -oata.)
1. adjectiv , substantiv (Medical) cretin, imbecil, tampit, (rar) tamp, (prin Transilvania, Mold. si Bucovina) mut. (Om -.)
2. adjectiv stupid, tampit. (O gluma -oata.)
4Idiot adjectiv m., substantiv masculin (silabe -di-ot), plural idioti; f. singular idioata, plural idioate
5Idiot -oata (-oti, -oate) si substantival (despre persoane) 1) Care sufera de idiotie; cu capacitati mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vadeste lipsa de inteligenta; prost; neghiob; tampit; stupid; ne-rod; netot. [Silabe -di-ot] /<fr. idiot
6Idiot, -oată adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Om) lipsit complet de inteligenta; tampit. [Pronume -di-ot. / < franceza idiot, limba latina idiota, limba greaca (veche) idiotes].
7Idiot (idioata), adjectiv – Cretin, timpit.
Franceza idiot. – Derivat idiotie, substantiv feminin (debilitate mintala maxima); idiotenie, substantiv feminin (idiotenie; timpenie); idiotism, substantiv neutru, din franceza, si inainte (secolul Xviii) din limba greaca (veche) ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adjectiv si substantiv neutru (imn bisericesc cu melodie proprie), din limba neogreaca: ἰδιόμελος.
Franceza idiot. – Derivat idiotie, substantiv feminin (debilitate mintala maxima); idiotenie, substantiv feminin (idiotenie; timpenie); idiotism, substantiv neutru, din franceza, si inainte (secolul Xviii) din limba greaca (veche) ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adjectiv si substantiv neutru (imn bisericesc cu melodie proprie), din limba neogreaca: ἰδιόμελος.