Tangon
Definitie, sens si explicatie
1Tangon, tangoane, substantiv neutru (Mare)
1. Catarg orizontal mobil, cu funii si scara, folosit pe timp de furtuna pentru coborarea si urcarea oamenilor in si din barca.
2. Drug de lemn fixat la un capat pe bordaj, intrebuintat la legarea barcilor lansate pe apa. – Din franceza Tangon.
1. Catarg orizontal mobil, cu funii si scara, folosit pe timp de furtuna pentru coborarea si urcarea oamenilor in si din barca.
2. Drug de lemn fixat la un capat pe bordaj, intrebuintat la legarea barcilor lansate pe apa. – Din franceza Tangon.
2Tangon substantiv neutru, plural tangoane
3Tangon substantiv neutru Drug de lemn, rezemat cu un capat de bordajul navei si sustinut de o balansina, care serveste la legarea barcilor aflate pe apa si pe care marinarii pot cobori in barci. [< franceza tangon].
4Tangon substantiv neutru (mar.)
1. drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capat de bordajul navei si sustinut de o balansina, la ancorarea barcilor si pe care marinarii pot cobori in barci.
2. bara rotunda, cu un carlig la capat, destinata sa intinda coltul velei din prora, cand barca are vant din pupa. (< franceza, sp. tangon)
1. drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capat de bordajul navei si sustinut de o balansina, la ancorarea barcilor si pe care marinarii pot cobori in barci.
2. bara rotunda, cu un carlig la capat, destinata sa intinda coltul velei din prora, cand barca are vant din pupa. (< franceza, sp. tangon)