Taoism
Definitie, sens si explicatie
1Taoism substantiv neutru Curent in filozofia chineza veche bazat pe actiunea de tao „drum, cale”, inteleasa ca ordine universala, proprie fenomenelor naturii, vietii sociale si gandirii omenesti; religie chineza care a existat pana in secolul Xvii si care a avut la baza aceasta conceptie. [Pronuntat: ta-o-ism. – Varianta: Daoism substantiv neutru] – Din franceza Taoïsme.
2Taoism substantiv neutru
3Taoism substantiv neutru Directie principala a filozofiei antice chineze, inaugurata de Lao-dzi, in cadrul careia s-au manifestat doua curente, unul materialist si altul idealist, dupa interpretarea data notiunii de „tao”. ♦ Religie chineza constituind un amalgam al cultului spiritelor naturii si ale stramosilor, al ideilor lui Lao-dzi si de diverse credinte. [Pronume tao-ism, varianta daoism substantiv neutru / conform franceza taoïsme < chin. tao – cale].
4Taoism substantiv neutru directie principala a filozofiei antice chineze, in cadrul careia s-au manifestat doua curente, unul materialist si altul idealist, dupa interpretarea data notiunii de „tao”. ♢ religie chineza, amalgam al cultului spiritelor naturii si ale stramosilor, al ideilor lui Lao-dzi si al diverselor credinte. (< franceza taoïsme)