Tartor
Definitie, sens si explicatie
1Tartor, tartori, substantiv masculin Capetenia dracilor; drac. ♦ Figurativ Conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime. ♦ Figurativ Om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza. – Verifica cuvantul: tartar.
2Tartor, tartori, substantiv masculin Capetenia dracilor; p. gener. drac. ♦ Figurativ Conducatorul unei tagme, al unui grup, care conduce cu asprime, despotic. ♦ Figurativ Om fara scrupule, care isi impune vointa, care terorizeaza, care comite fapte reprobabile. – Conform: t a r t a r 2.
3Tartor substantiv
1. verifica cuvantul: satana.
2. verifica cuvantul: drac.
1. verifica cuvantul: satana.
2. verifica cuvantul: drac.
4Tartor substantiv masculin, plural tartori
5Tartor -i m. 1) rel.
Capetenie a dracilor. 2) figurat Conducator despotic al unei gasti. 3) fig.
Individ lipsit de scrupule, care comite fapte reprobabile, recurgand la teroare. /Din tartar
Capetenie a dracilor. 2) figurat Conducator despotic al unei gasti. 3) fig.
Individ lipsit de scrupule, care comite fapte reprobabile, recurgand la teroare. /Din tartar
6Tartor (-ri), substantiv masculin –
1. seful demonilor si al duhurilor rele in general. –
2. Demon. –
3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Varianta cuvant invechit si Mold. tartar.
Gr. τάρταρος (Murnu 55), partial prin intermediul limba slava (veche) tartarŭ.
Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui sa se porneasca de la *tartar, caci tartar reprezinta pronuntia mold.). – Derivat tartorita, substantiv feminin (diavolita; autoarea unei fapte rele).
Tartacot, substantiv masculin (spiridus pitic si rau in basme) poate fi si el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, conform tatarca „tataroaica”.
Bg. tartor, pe care Conev 107 il da drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.
1. seful demonilor si al duhurilor rele in general. –
2. Demon. –
3. Instigator, autor, protagonist al unor fapte rele. – Varianta cuvant invechit si Mold. tartar.
Gr. τάρταρος (Murnu 55), partial prin intermediul limba slava (veche) tartarŭ.
Modificarea vocabulismului pare a se datora unei analogii cu martor (ar trebui sa se porneasca de la *tartar, caci tartar reprezinta pronuntia mold.). – Derivat tartorita, substantiv feminin (diavolita; autoarea unei fapte rele).
Tartacot, substantiv masculin (spiridus pitic si rau in basme) poate fi si el o deformare a lui tartar, ca cea din tatar, conform tatarca „tataroaica”.
Bg. tartor, pe care Conev 107 il da drept etimon al rom., ar putea proveni din rom.