Tempo

Tempo substantiv neutru
1. Viteză, iuțeală cu care se execută o piesă muzicală, conform conținutului și caracterului ei.
Ritm, cadență.
2. (Lingvistică) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. – Din italiană, franceză Tempo.

DEX – dicționarul explicativ

Tempo neutru 1) muzică Viteză de executare a unei lucrări. 2) Viteză de desfășurare a unei acțiuni; ritm. 3) lingvistică Viteză de pronunțare a cuvintelor în timpul vorbirii; ritm al vorbirii. [Articol Tempoul; Accentuat și tempoul] /< italiană, franceză tempo

NODEX – noul dicționar explicativ

Tempo substantiv neutru
1. Mișcare, grad de rapiditate cu care trebuie cântată o piesă muzicală.
Ritm, cadență.
2. (Lingvistică) Viteză de succesiune a silabelor cuvintelor în cursul vorbirii; ritm al vorbirii. adverb A tempo (muzică; ca indicație de execuție) = revenind la mișcarea de la început. [Articol tempoul. / < italiană, franceză tempo].

DN – dicționar de neologisme

Tempo I. substantiv neutru grad de rapiditate cu care trebuie executată o lucrare muzicală; mișcare, ritm, cadență.
II. adverb (muzică) a tempo = revenind la mișcarea de la început. (< italiană, franceză tempo)

MDN – marele dicționar de neologisme