Temporal
Definitie, sens si explicatie
1Temporal1, temporale, substantiv neutru Os pereche asezat de o parte si de alta a cutiei craniene, in regiunea tamplelor, fiind cuprins intre occipital, parietal si sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserati muschii gatului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care apartine regiunii tamplelor, privitor la aceasta regiune. – Din franceza Temporal.
2Temporal2, -ă, temporali, -e, adjectiv Care indica timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propozitie (circumstantiala) temporala (si substantivat, f.) = propozitie care arata timpul in care se petrece actiunea din propozitia regenta, avand functiunea unui complement circumstantial de timp.
Conjunctie temporala = conjunctie care introduce o propozitie temporala. – Din franceza Temporel.
Conjunctie temporala = conjunctie care introduce o propozitie temporala. – Din franceza Temporel.
3Temporal antonim: atemporal
4Temporal adjectiv verifica cuvantul: efemer, laic, lumesc, mirean, mirenesc, pamantean, pieritor, profan, schimbator, temporar, trecator, vremelnic.
5Temporal (privitor la timp) adjectiv m., plural temporali; f. singular temporala, plural temporale
6Temporal (al tamplei) substantiv neutru, adjectiv n., plural temporale
7Temporal1 -a (-i, -e) anat.
Care tine de tample; propriu tamplelor. ♢ (Os) - os-pereche al craniului din regiunea tamplelor. /<fr. temporal
Care tine de tample; propriu tamplelor. ♢ (Os) - os-pereche al craniului din regiunea tamplelor. /<fr. temporal
8Temporal2 -a (-i, -e) Care tine de timp; propriu timpului. Limitele -e. ♢ (Propozitie) -a propozitie suborbonata care arata timpul in care se petrece actiunea din propozitia regenta; circumstantiala de timp. Conjunctie -a conjunctie care introduce o propozitie subordonata de timp. /<fr. temporel
9Temporal1 adjectiv, substantiv neutru (Os) al tamplei. [< franceza temporal, conform limba latina temporalis < tempus – tampla].
10Temporal2, -ă adjectiv Care indica timpul, privitor la timp, care are loc in timp. ♦ Propozitie temporala (si substantiv feminin) = propozitie circumstantiala care arata timpul in care are loc actiunea din propozitia regenta; conjunctie temporala = conjunctie care introduce o propozitie temporala. [Conform: franceza temporel, limba latina temporalis < tempus – timp].
11Temporal1 adjectiv, substantiv neutru (os) al tamplei. (< franceza temporal)
12Temporal2, -ă adjectiv care indica timpul, referitor la timp; care are loc in timp. o propozitie -a (si substantiv feminin) = propozitie circumstantiala care arata timpul de desfasurare a actiunii din regenta; conjunctie -a = conjunctie care introduce o temporala. (< franceza temporel)