Tendință
Definitie, sens si explicatie
1Tendință, tendinte, substantiv feminin
1. Dispozitie fireasca pentru ceva, inclinare, nazuinta; pornire, actiune constienta spre un scop determinat. ♦ Orientare comuna a unei categorii de persoane; directie. ♦ Evolutie a cuiva intr-un anumit sens.
2. Forta care face ca un corp sa se miste intr-o anumita directie; directia pe care o are un corp in miscare. – Din franceza Tendance.
1. Dispozitie fireasca pentru ceva, inclinare, nazuinta; pornire, actiune constienta spre un scop determinat. ♦ Orientare comuna a unei categorii de persoane; directie. ♦ Evolutie a cuiva intr-un anumit sens.
2. Forta care face ca un corp sa se miste intr-o anumita directie; directia pe care o are un corp in miscare. – Din franceza Tendance.
2Tendință substantiv
1. aplecare, dispozitie, inclinare, inclinatie, pornire. (- de a exagera.)
2. verifica cuvantul: aspiratie.
1. aplecare, dispozitie, inclinare, inclinatie, pornire. (- de a exagera.)
2. verifica cuvantul: aspiratie.
3Tendinta substantiv feminin, g.-d. art. tendintei; plural tendinte
4Tendință -e f. 1) Orientare constienta spre un anumit scop. 2) Dorinta puternica; nazuinta; aspiratie. 3) (in opere artistice) Pozitie social-politica a autorului; atitudine fata de realitatea reflectata. 4) Directie de miscare a unui corp aflat sub actiunea unei forte. 5) Orientare comuna a unei categorii de persoane. 6) Evolutie intr-un anumit sens. [G.-d. Tendintei] /<it. tendenza, limba franceza: tendance
5Tendință substantiv feminin
1. Dispozitie fireasca pentru ceva; inclinare, aplecare; nazuinta.
2. Reflectare in opera de arta a conceptiei despre lume a autorului, a atitudinii lui fata de realitatea prezentata.
3. Forta care face ca un corp sa se miste intr-o anumita directie; directia pe care o are un corp in miscare. [Conform: franceza tendance, limba italiana tendenza].
1. Dispozitie fireasca pentru ceva; inclinare, aplecare; nazuinta.
2. Reflectare in opera de arta a conceptiei despre lume a autorului, a atitudinii lui fata de realitatea prezentata.
3. Forta care face ca un corp sa se miste intr-o anumita directie; directia pe care o are un corp in miscare. [Conform: franceza tendance, limba italiana tendenza].
6Tendință substantiv feminin
1. dispozitie fireasca pentru ceva; inclinare, aplecare; nazuinta.
2. reflectare in opera de arta a conceptiei despre lume a autorului, a atitudinii lui fata de realitatea prezentata.
3. forta care face ca un corp sa se miste intr-o anumita directie; directia pe care o are un corp in miscare.
4. (prin extensiune) orientare, directie. (< franceza tendance)
1. dispozitie fireasca pentru ceva; inclinare, aplecare; nazuinta.
2. reflectare in opera de arta a conceptiei despre lume a autorului, a atitudinii lui fata de realitatea prezentata.
3. forta care face ca un corp sa se miste intr-o anumita directie; directia pe care o are un corp in miscare.
4. (prin extensiune) orientare, directie. (< franceza tendance)
7Tendinta (-te), substantiv feminin – Înclinatie, pornire. – Varianta tendenta.
Franceza tendance, tratat ca puissance-putinta, croyance-credinta etcetera – Derivat tendentios, adjectiv , din franceza tendenciux.
Franceza tendance, tratat ca puissance-putinta, croyance-credinta etcetera – Derivat tendentios, adjectiv , din franceza tendenciux.