Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tigvă

1 * Cuvantul cu diacritice: tígvă
Cuvantul fara diacritice: tigva

Definitie: TIGVĂ, tigve, substantiv feminin 1. (Popular) Craniu, țeastă; (depr.) cap; prin extensiune ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ♢ Expresie Cap de tigvă = om prost. [Varianta: (regional) tivgă substantiv feminin] – Din bulgara, scr. tikva.

2 * Cuvantul cu diacritice: tígvă
Cuvantul fara diacritice: tigva

Definitie: TIGVĂ substantiv verifica cuvantul: cap, creastă, creștet, culme, pisc, vârf.

3 * Cuvantul cu diacritice: tígvă
Cuvantul fara diacritice: tigva

Definitie: TIGVĂ substantiv 1. (BOTANICA; Lagenaria gourda) tărtăcuță, tâlv, (regional) bostănel, cătrună, ciugai, curcubetă, lupoaie, sămânțar, sărăboi, troacă. 2. (BOTANICA; Lagenaria vulgaris) (regional) curcubetă. 3. tâlv, (Oltenia) troacă. (Ține apă în -.) 4. verifica cuvantul: craniu.

4 * Cuvantul cu diacritice: tígvă
Cuvantul fara diacritice: tigva

Definitie: tigvă substantiv feminin, g.-d. art. tigvei; plural tigve

5 * Cuvantul cu diacritice: tígvă -e
Cuvantul fara diacritice: tigva

Definitie: TIGVĂ -e f. popular 1) Totalitate a oaselor capului; craniu; țeastă; scăfârlie. 2) pop. Cap al omului. ♢ Cap de - om mărginit. 3) Plantă erbacee agățătoare cu tulpina culcată, cu frunze dințate și cu fructe gălbui, bombate la capăt și alungite spre coadă; tătarcă. 4) Vas făcut din fructul uscat și scobit al acestei plante, folosit pentru a bea; tătarcă. bulgara, limba sarba: tikva

6 * Cuvantul cu diacritice: tígvă -ve
Cuvantul fara diacritice: tigva

Definitie: tigvă (-ve), substantiv feminin – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). – 2. Vas făcut dintr-un bostan gol. – 3. Bidon, ploscă. – 4. Cap, devlă. – 5. Hîrcă, craniu. – Varianta tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Sl. tyky „tigvă” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, BL, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), conform limba slava (veche) tykvi, bulgara, limba sarba: tikva, pol. tykwa, limba rusa tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă și tivgă circulă în principal în Muntenia, tidvă și tidva în Mold., tiugă în Olt. De la această ultimă varianta ar putea fi un dublet teucă (var. teică), substantiv feminin (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din limba greaca (veche) τεῦχος „instrument, covată”) și de Scriban (din limba turca: tekne); conform teaucă, substantiv feminin (cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este clară legătura cu treucă, varianta de la teucă?