Tora
Definitie, sens si explicatie
1Tora substantiv feminin A. Nume dat de evrei legii lui Moise si Pentateuhului care o contine. B.
1. Cele cinci carti ale lui Moise, care constituie Pentateuhul.
2. Ansamblul legilor si judecatilor continute in scriptura evreiasca, in celelalte scrieri sfinte si in traditia orala.
3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit in sinagoga la slujbele religioase. (conform franceza thora, tora(h), limba engleza torah < ebr. bibl. tōrāh = indrumare, invatatura, doctrina; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arata, a indica; a conduce, a instrui, a invata (pe cineva); forma factitiva (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvarli) [def. B. Mw, et.
Tlf]
1. Cele cinci carti ale lui Moise, care constituie Pentateuhul.
2. Ansamblul legilor si judecatilor continute in scriptura evreiasca, in celelalte scrieri sfinte si in traditia orala.
3. Sul de piele sau pergament al Pentateuhului, folosit in sinagoga la slujbele religioase. (conform franceza thora, tora(h), limba engleza torah < ebr. bibl. tōrāh = indrumare, invatatura, doctrina; lege, legea lui Moise, Pentateuh < hōrāh = a arata, a indica; a conduce, a instrui, a invata (pe cineva); forma factitiva (hiphil) din yārāh = a arunca, a azvarli) [def. B. Mw, et.
Tlf]