1
Toropală (-le), substantiv feminin – Ciomag, bîtă.
Neogreacă τό ρόπαλον, cu aglutinarea articulat (Candrea, Gs, VI, 326). – Derivat toroipan, substantiv neutru (măciucă), prin schimb de sufix (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei neogreacă μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, verb (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; reflexiv, învechit, a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar conform rusă toropitĭ „a se zori”, slavă utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, substantiv feminin (moleșeală; somnolență).
Neogreacă τό ρόπαλον, cu aglutinarea articulat (Candrea, Gs, VI, 326). – Derivat toroipan, substantiv neutru (măciucă), prin schimb de sufix (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei neogreacă μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, verb (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; reflexiv, învechit, a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar conform rusă toropitĭ „a se zori”, slavă utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, substantiv feminin (moleșeală; somnolență).
DER – dicționarul etimologic
2
Toropală (ciomag) substantiv feminin, genitiv-dativ articulat toropalei; plural toropale
DOOM – dicționarul ortografic