Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Treflă

1 * Cuvantul cu diacritice: tréflă
Cuvantul fara diacritice: trefla

Definitie: TREFLĂ, trefle, substantiv feminin 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Găitan de bumbac, de mătase etcetera cusut ca podoabă în formă de frunză de trifoi la unele haine (de uniformă); prin extensiune cusătură făcută astfel. 3. (Tehn.) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator. – Din franceza trefle.

2 * Cuvantul cu diacritice: tréflă
Cuvantul fara diacritice: trefla

Definitie: TREFLĂ substantiv ghindă, spatie, (regional) cruce. (- la cărțile de joc.)

3 * Cuvantul cu diacritice: tréflă
Cuvantul fara diacritice: trefla

Definitie: treflă substantiv feminin (silabe -flă), g.-d. art. treflei; plural trefle

4 * Cuvantul cu diacritice: tréflă -e
Cuvantul fara diacritice: trefla

Definitie: TREFLĂ -e f. 1) (la cărțile de joc) Semn distinctiv având forma unei frunze de trifoi de culoare neagră. 2) Carte de joc marcată cu acest semn. Damă de -. [Silabe: tre-flă] franceza trefle

5 * Cuvantul cu diacritice: tréflă
Cuvantul fara diacritice: trefla

Definitie: TREFLĂ substantiv feminin 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagră; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imită trifoiul. ♦ Găitan de bumbac, de mătase etcetera în formă de frunză de trifoi cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă); (prin extensiune) cusătură astfel executată. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se întretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legătură atașat la colțul inferior al velelor pătrate. 4. Încrucișare suprapusă de șosele; pasaj denivelat. [< franceza trefle].

6 * Cuvantul cu diacritice: tréflă
Cuvantul fara diacritice: trefla

Definitie: TREFLĂ substantiv feminin 1. una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-o frunză de trifoi de culoare neagră; spatie. 2. (poligr.) ornament care imită trifoiul. ♢ găitan de bumbac, de mătase etcetera în formă de frunză de trifoi, cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale căror centre formează un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la colțul inferior al velelor pătrate, dintr-un inel mare prin care trec două inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe direcții. 5. pasaj denivelat în curbă pentru părăsirea unei șosele și intrarea în altă șosea. (< franceza trefle)