1
Trenă, trene.
1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie.
Expresie A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva.
2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc.
Expresie A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din franceză Traîne.
1. Partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie.
Expresie A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva.
2. Viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc.
Expresie A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc. – Din franceză Traîne.
DEX – dicționarul explicativ
2
Trenă trene feminin 1) Partea alungită de la spate a unei rochii (care se târăște); coadă.
A duce trena cuiva a urma insistent și servil pe cineva. 2) Viteză de alergare a sportivilor într-o cursă. /<franceză traîne
A duce trena cuiva a urma insistent și servil pe cineva. 2) Viteză de alergare a sportivilor într-o cursă. /<franceză traîne
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Trenă substantiv feminin Coadă lungă a unei rochii, care atârnă pe jos.
Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc.
A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< franceză traîne].
Viteza cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc.
A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; a fi în frunte; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet sau a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. [< franceză traîne].
DN – dicționar de neologisme
4
Trenă1 substantiv feminin
1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos.
2. trenă de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< franceză traîne)
1. partea din spate a unei rochii care se târăște pe jos.
2. trenă de condensare = dâră de picături pe care o lasă în urma sa un avion prin condensarea vaporilor suprasaturați din mediul gazos străbătut. (< franceză traîne)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Trenă2 substantiv feminin viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistică etc. o a duce ă = a) a merge în urma unui grup de persoane; b) a conduce plutonul concurenților într-o cursă sportivă; trenă falsă = inițiativă aparentă a unui atlet, a unui ciclist, în scopul derutării adversarilor din cursă. (< franceză traîn)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Trenă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat trenei; plural trene
DOOM – dicționarul ortografic