Coadă

Coadă, cozi, substantiv feminin
1. Apendice terminal al părții posterioare a corpului animalelor vertebrate; smoc de păr sau de pene care acoperă acest apendice sau care crește în prelungirea lui.
Expresie A da din coadă = (despre oameni; familiar) a se linguși pe lângă cineva; a se bucura. A-și vârî (sau băga) coada (în ceva) = a se amesteca în chestiuni care nu-l privesc. Își vâră (sau și-a vârât, își bagă, și-a băgat etc.) dracul coada (în ceva), se spune când într-o situație se ivesc neînțelegeri sau complicații (neașteptate). A călca (pe cineva) pe coadă = a jigni, a supăra (pe cineva). A pune coada pe (sau la) spinare = a pleca (pe furiș), a o șterge (lăsând lucrurile nerezolvate). Cu coada între picioare = (despre oameni) umilit, rușinat; fără a fi reușit. (Popular) A-și face coada colac = a se sustrage de la ceva. A trage mâța (sau pe dracul) de coadă = a o duce greu din punct de vedere material, a face cu greu față nevoilor minime de trai. (Get-beget) coada vacii = neaoș; vechi, băștinaș; de origine rurală. (Familiar) A prinde prepelița (sau purceaua) de coadă = a se îmbăta.
Partea dindărăt, mai îngustă, a corpului unor animale (a peștelui, a șarpelui, a racului etc.).
2. Păr (de pe capul femeilor) crescut lung și apoi împletit; cosiță.
3. Parte a unei plante care leagă fructul, frunza sau floarea de tulpină sau de creangă.
Vezi peduncul.
4. Partea dinapoi (prelungită sau care se târăște pe jos) a unor obiecte de îmbrăcăminte (mai ales a celor purtate de femei); trenă.
Expresie A se ține de coada cuiva sau a se ține (sau a umbla) coadă după cineva = a fi nedespărțit de cineva, a se ține cu insistență și pretutindeni de cineva.
Prelungire luminoasă a cometelor.
Fâșie foarte îngustă din cârpe (înnodate) sau din hârtie care se atârnă de partea de jos a unui zmeu spre a-i menține echilibrul în aer.
5. Parte a unui instrument sau a unui obiect de care se apucă cu mâna; mâner.
Expresie A lua (sau a apuca ceva) de coadă = a se apuca de treabă, a începe (ceva). A-și vedea de coada măturii (sau tigăii) = a se ocupa (numai) de treburile gospodărești. Coadă de topor = persoană care servește drept unealtă în mâna dușmanului.
6. Partea terminală a unui lucru sau, prin generalizare, a unui fenomen, a unei perioade de timp etc.; bucată de la capătul unui lucru; sfârșit, extremitate.
Locuțiune adverb La (sau în) coadă = pe cel din urmă loc sau printre ultimii (într-o întrecere, la școală etc.). De la coadă = de la sfârșit spre început.
Expresie A nu avea nici cap, nici coadă = a nu avea nici un plan, nici o ordine; a fi fără înțeles, confuz.
Coada ochiului = marginea, unghiul extern al ochiului.
Partea unde se îngustează un lac, un iaz etc.; loc pe unde se scurge apa dintr-un râu în heleșteu.
7. Șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva, undeva.
Expresie A face coadă = a sta într-un șir (lung) de oameni, așteaptând să-i vină rândul la ceva, undeva.
8. Compuse: coada-calului = A) nume dat mai multor plante erbacee caracterizate prin două tipuri de tulpini: una fertilă și alta sterilă; barba-ursului (Equisetum); B) plantă erbacee acvatică cu frunze liniare și cu flori mici, verzui (Hippuris vulgaris); coada-cocoșului = nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe, întrebuințate în medicina populară (Polygonatum); coada-mielului = A) plantă erbacee cu frunze lucitoare și cu flori violete (Verbascum phoeniceum); B) mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori de culoare albastru-deschis cu vinișoare mai întunecate (Veronica prostrata); coada-mâței = plantă erbacee cu flori mici, roz (Leonurus marrubiastrum); coada-mâței-de-baltă = nume dat mai multor specii de mușchi de culoare albă-gălbuie, care cresc prin locurile umede și contribuie la formarea turbei (Sphagnum); coada-racului = plantă erbacee cu flori mari de culoare galbenă (Potentilla anserina); coada-șoricelului = plantă erbacee medicinală cu frunze penate, păroase, cu flori albe sau trandafirii (Achillea millefolium); coada-vacii = A) plantă erbacee țepoasă, înaltă, cu frunze lanceolate și cu flori albe, dispuse în spice (Echium altissimum); B) plantă erbacee cu flori violete sau roșietice (Salvia silvestris); coada-vulpii = plantă erbacee cu frunze lucioase pe partea inferioară, cu flori verzi dispuse în formă de spic, folosită ca furaj (Alopecurus pratensis); coada-zmeului = plantă veninoasă cu tulpina târâtoare și cu fructele în forma unor bobițe roșii, care crește prin mlaștini (Calla palustris); coada-rândunicii = numele a doi fluturi mari, frumos colorați, care au câte o prelungire în partea posterioară a aripilor (Papilio machaon și podalirius). [Plural și: (2) coade] – Latină Coda (=cauda).

DEX – dicționarul explicativ

Coadă substantiv
1. cosiță, (regional) gâță. (O fată care poartă cozi.)
2. mâner, (învechit și regional) mănunchi, (Transilvania) dârjală, (Transilvania și Banat) mânei, (prin Banat și sudul Transilvania) mânel. (coadă de seceră, de sapă.)
3. vezi toartă.
4. cotor. (coadă măturii.)
5. (regional) coporâie, toporișcă, toporâie, toporâște, (Moldova și Bucovina) cosie. (coadă coasei.)
6. vezi băț.
7. vezi peduncul.
8. vezi pulpană.
9. vezi trenă.
10. (familiar) codârlă. (Te rog să te așezi la coadă!)
11. vezi sfârșit.
12. (Botanică) coada-calului (Equisetum arven-se) = barba-ursului, (regional) brădișor, codâie, slăbănog, barba-sasului, coada-iepei, coada-mânzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, (Transilvania și Maram.) perie; coada-cocoșului (Polygonatum) = (regional) cerceluș, clopoței (plural), cocoș, coada-mielului, coada-vacii, iarbă-de-dureri, Pecetea-lui-solomon; coada-mâței (Leonurus marrubiastrum) = (regional) talpa-lupului; coada-racului (Potentilla anserina) = (popular) scrântitoare, (regional) prescură, sclintiță, scrintee, iarba-gâștelor; coada-șoricelului (Achillea millefo-lium) = (învechit și regional) prâsnel, (regional) coada-hâr-țului, (Banat) alunele (plural), sorocină; coada-vacii = A) (Salvia silvestris) jale, (regional) brăileanca (articulat), corovatic, jaleș, năduf, sălvie de pădure; B) (Verbascum phlomoides) (regional) rânzișoară; coada-vulpii (Alopecurus pratensis) = (regional) codină.
13. (Entomologie) coada-rândunicii (Papilio machaon și podalirius) vezi papilionidă.

Dicționar de sinonime

Coadă cozi feminin 1) (la animale) Parte terminală a coloanei vertebrale.
A da din coadă a se linguși pe lângă cineva. A-și vârî (sau a-și băga) coada a) a se amesteca în treburile altora; b) a se strecura peste tot. A călca pe cineva pe coadă a trezi mânia cuiva; a supăra. A pune coada pe spinare a fugi de răspundere; a pleca lăsând toate în voia soartei. A pleca (sau a fugi sau a se duce) cu coada între picioare (sau între vine) a pleca rușinat, fără a obține nimic. A scăpa scurt de coadă a ieși dintr-o încurcătură cu urmări neplăcute. A-i atârna cuiva ceva de coadă a-i atribui cuiva o vină; a-l acuza (pe nedrept) de ceva. A trage mâța de coadă a o duce greu; a trăi în sărăcie. Minciună cu coadă minciună mare. A umbla (sau a se ține) coadă după cineva a fi nedespărțit de cineva. 2) (la păsări) Smoc de pene de pe prelungirea coloanei vertebrale.
A căuta coada prepeliței a căuta ceea ce nu există. 3) (la pești, șerpi etc.) Partea posterioară a corpului. 4) Păr lung și des, împletit; cosiță.
A împleti coadă (sau cosiță) albă a rămâne fată bătrână, nemăritată. 5) (la flori, fructe sau frunze) Formație vegetală prin care floarea sau fructul se leagă de ramură; peduncul. coadă de cireașă.
Cozi de ceapă vârfurile tulpinii de ceapă verde. Coada-șoricelului plantă erbacee cu flori albe sau trandafirii, întrebuințate în medicină. 6) Partea alungită de la spatele unei rochii (care se târăște); trenă. 7) Parte a unui obiect de care se apucă cu mâna. Coada sapei.
Coadă de topor om care servește drept unealtă în mâna dușmanului; trădător. 8) rar Partea cu care se termină ceva; bucată de la sfârșitul unui lucru; margine; capăt; extremitate.
Coada ochiului unghiul extern al ochiului. La (sau în) coadă pe ultimul locuțiune De la coadă de la sfârșit spre început. 9) Șir (lung) de oameni care își așteaptă rândul la ceva sau undeva. 10) astr.: Stea cu coadă cometă. Coadă de cometă prelungire luminoasă a cometei. /<latină coda

NODEX – noul dicționar explicativ

Coadă (-ozi), substantiv feminin –
1. Apendice final al părții posterioare a corpului animalelor. –
2. Păr împletit, cosiță. –
3. Peduncul, codiță, pețiol. –
4. Partea de dinapoi a unor obiecte de îmbrăcăminte, trenă. –
5. Capăt, sfîrșit, extremitate. –
6. Margine, parte de dinapoi. –
7. Rest, rămășiță. –
8. Șir de persoane care așteaptă, rînd. – Aromână, meglenoromână coadă, istroromână code. Latină popular cōda, în loc de cauda (Pușcariu 384; Candrea-dens., 374; Rew 1774; Dar); conform italiană coda, provensală, catalană, vezi spaniolă coa, vezi franceză coe (franceză queue), spaniolă, portugheză cola. Pentru expresia coada ochiului, conform italiană la coda dell’occhio. – Derivat codat, adjectiv (cu coada lungă; prelung); coadeș, adjectiv (cu coada lungă); codos, adjectiv (cu coada lungă); codaș, adjectiv (care rămîne la urmă; sărman, mizer); codaci, adjectiv (cu coadă lungă; codaș, laș); codan, adjectiv (cu coada lungă); codană, substantiv feminin (fată, tînără, fecioară), conform godană; codău, substantiv masculin (nume de cîine); codea, substantiv masculin (poreclă dată diavolului); codaț, substantiv masculin (vierme); codiriște (variantă codoriște, codorîște, codorișcă, codorie, codolie etc.), substantiv feminin (mîner, mai ales la bici și la secure), a cărui terminație pare a se datora unei contaminări cu toporiște sau toporișcă „secure”; codirlă (variantă codîrlă), substantiv feminin (partea de dinapoi a unei mașini, a unui rînd); codîrlaș, adjectiv (cel de pe urmă, ticălos, josnic); codi, verb (a tunde lîna primăvara în jurul cozii oilor; a șovăi, a pregeta, a ezita; a se sustrage; a fi indecis); codeală, substantiv feminin (îndoială, ezitare); codelnic, adjectiv (șovăielnic, care o ia pe departe); codină, substantiv feminin (lînă de calitate proastă, care provine din partea de dinapoi a oii; grîu de proastă calitate, pleavă); coditură, substantiv feminin (lînă căzută și culeasă de pe jos; șovăire, lipsă de hotărîre); coditor, adjectiv (oscilant).
Din română provine ruteană kodaš „cel de urmă; sărac” (Candrea, Elemente, 407); conform sârbă kuda „coadă”, probabil din italiană Codălat, adjectiv (cu coada lungă), a fost considerat drept comp. cu adjectiv latină (conform Spitzer, Cacor., V, 332, și Rew 4934n), sau ca derivat de la un latină *codella, diminutiv de la coda (Drăganu, Dacor., IV, 739; Dar).
Mai curînd este derivat română de la coadă, unde sufix -at pare să fi fost alterat prin adăugarea unui l expresiv ca în bucălat și în creațiile spontane în li-, conform morfoli. Comp. codalb (variantă cudalb), adjectiv (cu coada albă; blond), comp. cu alb, a cărui comp. ar putea fi romanică (conform sard. kodalbola, Philippide, Principii, 98; Candrea-dens., 376); codălbi, verb (a-și pierde culoarea, a se îngălbeni; a ieși prost, a-și pierde capul, a se apuca cu mîinile de cap), la care s-a plecat de la ideea cozii ochiului care devine alb; codălbiță, substantiv feminin (specie de șoim, Lanius collurio); codălbiu, adjectiv (blond); codroș, adjectiv (pasăre, pieptănuș, Ruticilla phoenicula), comp. cu roș. Conform codobatură.

DER – dicționarul etimologic