Troheu
Definitie, sens si explicatie
1Trohéu, trohei, substantiv masculin Picior de vers alcatuit dintr-o silaba lunga si una scurta (in metrica poeziei antice) sau dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata (in poezia moderna). – Din franceza Trochee.
2Troheu substantiv masculin (silabe -heu), art. troheul; plural trohei, art. troheii
3Trohéu -i m.
Unitate ritmica formata din doua silabe cu accentul pe prima; horeu. /<lat. trochacus, limba franceza: trochee
Unitate ritmica formata din doua silabe cu accentul pe prima; horeu. /<lat. trochacus, limba franceza: trochee
4Trohéu substantiv masculin Picior de vers format, in poezia antica, dintr-o silaba lunga si una scurta si, in poezia moderna, dintr-o silaba accentuata si una neaccentuata.
Verifica cuvantul: Coreu. [< franceza trochee, conform limba latina trochaeus, limba greaca (veche) trochaios].
Verifica cuvantul: Coreu. [< franceza trochee, conform limba latina trochaeus, limba greaca (veche) trochaios].
5Trohéu substantiv masculin picior de vers dintr-o silaba lunga (accentuata) si una scurta (neaccentuata); coreu. (< franceza trochee)
6Troheu (-ei), substantiv masculin – Picior de vers format dintr-o silaba lunga si una scurta.
Franceza trochee, cu pronuntare limba neogreaca: – Derivat trohaic, adjectiv (format din trohei).
Franceza trochee, cu pronuntare limba neogreaca: – Derivat trohaic, adjectiv (format din trohei).