1
Trombă, trombe, substantiv feminin
1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși.
Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; prin extensiune coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej.
2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din franceză Trombe.
1. Coloană înaltă de apă de formă conică, ridicată de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu mare iuțeală în jurul ei însăși.
Vânt în formă de vârtej cu axă verticală sau puțin înclinată și cu o mare viteză; prin extensiune coloană de fum, de praf etc. ridicată de un vânt puternic; vârtej.
2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. – Din franceză Trombe.
DEX – dicționarul explicativ
2
Trombă trombe feminin 1) Vârtej puternic având înălțimea de câteva zeci de metri. 2) Coloană (de fum, zăpadă, apă etc.) ridicată în sus și răsucită de un vânt puternic; trâmbă. 3) marină Tub prin care se aerisesc încăperile de jos ale unui vapor. /<franceză trombe, italiană tromba
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Trombă1 substantiv feminin
1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală.
Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej.
2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. [< franceză trombe].
1. Coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală.
Coloană de fum, de praf ridicată de un vânt puternic; vârtej.
2. Tub prin care se face ventilația în încăperile de jos ale unui vapor. [< franceză trombe].
DN – dicționar de neologisme
4
Trombă2 substantiv feminin Instrument muzical de suflat, din alamă, cu tub circular; trompetă. [< italiană tromba(clarino)].
DN – dicționar de neologisme
Încă 3 definiții din alte dicționare
5
Trombă substantiv feminin
1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală. o în trombă = vertiginos, rapid.
coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.
2. (marină) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte. (< franceză trombe, italiană tromba)
1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală. o în trombă = vertiginos, rapid.
coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.
2. (marină) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte. (< franceză trombe, italiană tromba)
MDN – marele dicționar de neologisme
6
Trombă (-be), substantiv feminin –
1. Trompetă. –
2. Vîrtej, tub de ventilație a vapoarelor.
Neogreacă τρόμπα.
Eset dubletul lui trompă, substantiv feminin (canal interior; trompetă; Argou, nas), din franceză trompe; derivat trompetă (aromână trumbetă), substantiv feminin, din franceză trompette (aromână din italiană trombetta › neogreacă τρουμπέτα); trompet (variantă trompetaș), substantiv masculin (trompetist).
1. Trompetă. –
2. Vîrtej, tub de ventilație a vapoarelor.
Neogreacă τρόμπα.
Eset dubletul lui trompă, substantiv feminin (canal interior; trompetă; Argou, nas), din franceză trompe; derivat trompetă (aromână trumbetă), substantiv feminin, din franceză trompette (aromână din italiană trombetta › neogreacă τρουμπέτα); trompet (variantă trompetaș), substantiv masculin (trompetist).
DER – dicționarul etimologic
7
Trombă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat trombei; plural trombe
DOOM – dicționarul ortografic