Trombon
Definitie, sens si explicatie
1Trombon, tromboane, substantiv neutru
1. Instrument muzical de suflat facut din alama, mai mare decat trompeta, cu timbrul mai aspru si mai puternic decat aceasta.
2. (Familiar si peior.) Gura (considerata ca organ al vorbirii).
3. (Fam,; la plural) Minciuni; pacaleli, exagerari. – Din franceza Trombone.
1. Instrument muzical de suflat facut din alama, mai mare decat trompeta, cu timbrul mai aspru si mai puternic decat aceasta.
2. (Familiar si peior.) Gura (considerata ca organ al vorbirii).
3. (Fam,; la plural) Minciuni; pacaleli, exagerari. – Din franceza Trombone.
2Trombon substantiv verifica cuvantul: gura.
3Trombon (instrumentist) substantiv masculin, plural tromboni
4Trombon (instrument) substantiv neutru, plural tromboane
5Trombon -oane n.
Instrument muzical de suflat, asemanator cu trompeta, dar mai mare decat aceasta, care emite sunete puternice, de inaltimi diferite. /<fr. trombon
Instrument muzical de suflat, asemanator cu trompeta, dar mai mare decat aceasta, care emite sunete puternice, de inaltimi diferite. /<fr. trombon
6Trombon substantiv neutru Instrument muzical de suflat, din alama, mult mai mare decat trompeta. [< franceza, limba engleza trombone].
7Trombon substantiv neutru
1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alama, in U, care produce sunete de inaltimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile.
2. (familiar; plural) minciuni; pacaleli. (< franceza tromboane)
1. instrument muzical de suflat, dintr-un tub conic de alama, in U, care produce sunete de inaltimi diverse prin modificarea lungimii coloanei de aer cu ajutorul unei culise sau al unui sistem de ventile.
2. (familiar; plural) minciuni; pacaleli. (< franceza tromboane)