Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tu

1 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: TU pronume pers. 2 singular 1. (Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul; cu funcție de subiect) Tu râzi. ♦ (Impersonal) Tu școală, tu studii, și el un golan. ♢ Expresie Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai aștepta să fie. 2. (La dativ, în formele ție, îți, ți, -ți, ți-) Nu ți-l dau. ♢ (Cu funcție de complement indirect, indicând posesiunea) Tacă-ți gura ♢ (Cu funcție atributivă, indicând posesiunea) Ai să-ți vezi mama. ♢ (Impersonal) Ți-ai găsit ♢ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, în formele te, -te, te-) Am de gând să te mărit. ♢ (Intră în compunerea unor verbe la diateza reflexivă) Unde te trezești? ♢ (Impersonal) Ia te uită la el ♢ (Precedat de prepoziții, în forma tine) Am în tine toată nădejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care privești încoace 5. (Urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Tu unul nu știi. [Dat. ție, îți, ți, -ți, ți-; acuzativ tine, te, -te, te-] – Limba Latina tu.

2 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: TU pronume dumneata, dumneavoastră, (Mold. și familiar) mata. (- ce spui?)

3 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: tu pr., d. acc. ție, neacc. îți, ți, ți-, -ți (dându-ți), -ți- (dându-ți-se), ac. acc. tine, neacc. te, te-, -te (intreabă-te), -te- (vedea-te-aș )

4 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: TU pron. pers. pers. II sing. (ție, îți, ți, (pe) tine, te) 1) (indică persoana către care se adresează vorbitorul) - înveți. ♢ Nici - cal, nici - căruță nimic. 2) (formele de dativ înaintea unui verb au valoare posesivă) Îți scrii lucrarea? 3) (formele atone la dativ și acuzativ servesc la formarea diatezei reflexive) Te frământă zi și noapte. 4) (se folosește cu valoare personală generalizatoare) Ia te uită ce s-a întâmplat. limba latina tu

5 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: tu pr., d. acc. ție, neacc. îți, ți (ți se dă), ți- (ți-a dat, ți-l dă), -ți (dându-ți), -ți- (dându-ți-se), ac. acc. tine (prep. + tine), neacc. te (te vede), te- (te-ntreabă, te-a văzut), -te (întreabă-te), -te- (vedea-te-aș)

6 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: tu pronume – Pron. personal, pers. 2 sing. – Mr., megl., istr. tu, mr. tine. Limba Latina tū (Pușcariu 1768; REW 8963), conform vegl. toi, limba italiana, franceza, prov., cat., sp., port. tu. Dat. ție, forma atonă (î)ți, Mold. ția (istr. a ție); acuzativ tine, cuvant invechit tene (istr. tire). Ca și în cazul lui -mi, -ți, enclitic înlocuiește adjectiv posesiv, întîi prin mutarea complementului: văd mîna ta › îți văd mîna › văd mîna-ți, și prin extensiune într-un anumit caz; mausoleu-ți mîndru (Eminescu). Acest uz este pur literar. Îți se folosește și ca dat. etic, conform îmi, îi. – Derivat tutui, verb, după franceza tutoyer.

7 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: tu adverb – Se folosește ca întăritor al lui nici cu sensul aproximativ de „nici măcar, nici cel puțin”. Sl. to (Tiktin). În limbă se simte ca identic cu tu pronume, confuzie care a fost facilitată de prezența dat, etic.

8 * Cuvantul cu diacritice: tu
Cuvantul fara diacritice: tu

Definitie: tu interjectie – Imită sunetul unui instrument de suflat. Creație expresivă, proprie limbajului copiilor; se folosește mai ales cu reduplicare, conform bu(bui), du(dui), hu(hui). – Derivat tutoi, substantiv neutru (Trans., bucium); tutui, verb (a suna din bucium; a scoate afară, a goni), pentru al cărui dublu sens conform dudui; tutelcă, substantiv feminin (Oltenia, fluier, flaut); tuturez, substantiv neutru (Trans., bucium mic); tutuc, substantiv neutru (lemn, scurtătură), în Olt. și Banat, poate prin contaminare cu butuc (după Bogrea, Dacor., I, 290, din limba turca: tutuk „obstacol”); tutuluș, substantiv masculin (Munt., lemn, trunchi).