Tu
Definitie, sens si explicatie
1Tu pronume pers. 2 singular
1. (Ține locul numelui persoanei careia i se adreseaza vorbitorul; cu functie de subiect) Tu razi. ♦ (Impersonal) Tu scoala, tu studii, si el un golan. ♢ Expresie Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai astepta sa fie.
2. (La dativ, in formele tie, iti, ti, -ti, ti-) Nu ti-l dau. ♢ (Cu functie de complement indirect, indicand posesiunea) Taca-ti gura! ♢ (Cu functie atributiva, indicand posesiunea) Ai sa-ti vezi mama. ♢ (Impersonal) Ți-ai gasit! ♢ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost.
3. (La acuzativ, in formele te, -te, te-) Am de gand sa te marit. ♢ (Intra in compunerea unor verbe la diateza reflexiva) Unde te trezesti? ♢ (Impersonal) Ia te uita la el! ♢ (Precedat de prepozitii, in forma tine) Am in tine toata nadejdea.
4. (La vocativ) Tu, cel care privesti incoace!
5. (Urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprima ideea de izolare) Tu unul nu stii. [Dat. tie, iti, ti, -ti, ti-; acuzativ tine, te, -te, te-] – Limba Latina Tu.
1. (Ține locul numelui persoanei careia i se adreseaza vorbitorul; cu functie de subiect) Tu razi. ♦ (Impersonal) Tu scoala, tu studii, si el un golan. ♢ Expresie Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai astepta sa fie.
2. (La dativ, in formele tie, iti, ti, -ti, ti-) Nu ti-l dau. ♢ (Cu functie de complement indirect, indicand posesiunea) Taca-ti gura! ♢ (Cu functie atributiva, indicand posesiunea) Ai sa-ti vezi mama. ♢ (Impersonal) Ți-ai gasit! ♢ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost.
3. (La acuzativ, in formele te, -te, te-) Am de gand sa te marit. ♢ (Intra in compunerea unor verbe la diateza reflexiva) Unde te trezesti? ♢ (Impersonal) Ia te uita la el! ♢ (Precedat de prepozitii, in forma tine) Am in tine toata nadejdea.
4. (La vocativ) Tu, cel care privesti incoace!
5. (Urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprima ideea de izolare) Tu unul nu stii. [Dat. tie, iti, ti, -ti, ti-; acuzativ tine, te, -te, te-] – Limba Latina Tu.
2Tu pronume dumneata, dumneavoastra, (Mold. si familiar) mata. (- ce spui?)
3Tu pr., d. acc. tie, neacc. iti, ti, ti-, -ti (dandu-ti), -ti- (dandu-ti-se), ac. acc. tine, neacc. te, te-, -te (intreaba-te), -te- (vedea-te-as )
4Tu pron. pers. pers.
Ii sing. (tie, iti, ti, (pe) tine, te) 1) (indica persoana catre care se adreseaza vorbitorul) - inveti. ♢ Nici - cal, nici - caruta nimic. 2) (formele de dativ inaintea unui verb au valoare posesiva) Îti scrii lucrarea? 3) (formele atone la dativ si acuzativ servesc la formarea diatezei reflexive) Te framanta zi si noapte. 4) (se foloseste cu valoare personala generalizatoare) Ia te uita ce s-a intamplat. /<lat. tu
Ii sing. (tie, iti, ti, (pe) tine, te) 1) (indica persoana catre care se adreseaza vorbitorul) - inveti. ♢ Nici - cal, nici - caruta nimic. 2) (formele de dativ inaintea unui verb au valoare posesiva) Îti scrii lucrarea? 3) (formele atone la dativ si acuzativ servesc la formarea diatezei reflexive) Te framanta zi si noapte. 4) (se foloseste cu valoare personala generalizatoare) Ia te uita ce s-a intamplat. /<lat. tu
5Tu pr., d. acc. tie, neacc. iti, ti (ti se da), ti- (ti-a dat, ti-l da), -ti (dandu-ti), -ti- (dandu-ti-se), ac. acc. tine (prep. + tine), neacc. te (te vede), te- (te-ntreaba, te-a vazut), -te (intreaba-te), -te- (vedea-te-as)
6Tu pronume – Pron. personal, pers. 2 sing. – Mr., megl., istr. tu, mr. tine.
Limba Latina tū (Puscariu 1768; Rew 8963), conform vegl. toi, limba italiana, franceza, prov., cat., sp., port. tu.
Dat. tie, forma atona (i)ti, Mold. tia (istr. a tie); acuzativ tine, cuvant invechit tene (istr. tire).
Ca si in cazul lui -mi, -ti, enclitic inlocuieste adjectiv posesiv, intii prin mutarea complementului: vad mina ta › iti vad mina › vad mina-ti, si prin extensiune intr-un anumit caz; mausoleu-ti mindru (Eminescu).
Acest uz este pur literar.
Îti se foloseste si ca dat. etic, conform imi, ii. – Derivat tutui, verb, dupa franceza tutoyer.
Limba Latina tū (Puscariu 1768; Rew 8963), conform vegl. toi, limba italiana, franceza, prov., cat., sp., port. tu.
Dat. tie, forma atona (i)ti, Mold. tia (istr. a tie); acuzativ tine, cuvant invechit tene (istr. tire).
Ca si in cazul lui -mi, -ti, enclitic inlocuieste adjectiv posesiv, intii prin mutarea complementului: vad mina ta › iti vad mina › vad mina-ti, si prin extensiune intr-un anumit caz; mausoleu-ti mindru (Eminescu).
Acest uz este pur literar.
Îti se foloseste si ca dat. etic, conform imi, ii. – Derivat tutui, verb, dupa franceza tutoyer.
7Tu adverb – Se foloseste ca intaritor al lui nici cu sensul aproximativ de „nici macar, nici cel putin”.
Sl. to (Tiktin).
În limba se simte ca identic cu tu pronume, confuzie care a fost facilitata de prezenta dat, etic.
Sl. to (Tiktin).
În limba se simte ca identic cu tu pronume, confuzie care a fost facilitata de prezenta dat, etic.
8Tu interjectie – Imita sunetul unui instrument de suflat.
Creatie expresiva, proprie limbajului copiilor; se foloseste mai ales cu reduplicare, conform bu(bui), du(dui), hu(hui). – Derivat tutoi, substantiv neutru (Trans., bucium); tutui, verb (a suna din bucium; a scoate afara, a goni), pentru al carui dublu sens conform dudui; tutelca, substantiv feminin (Oltenia, fluier, flaut); tuturez, substantiv neutru (Trans., bucium mic); tutuc, substantiv neutru (lemn, scurtatura), in Olt. si Banat, poate prin contaminare cu butuc (dupa Bogrea, Dacor., I, 290, din limba turca: tutuk „obstacol”); tutulus, substantiv masculin (Munt., lemn, trunchi).
Creatie expresiva, proprie limbajului copiilor; se foloseste mai ales cu reduplicare, conform bu(bui), du(dui), hu(hui). – Derivat tutoi, substantiv neutru (Trans., bucium); tutui, verb (a suna din bucium; a scoate afara, a goni), pentru al carui dublu sens conform dudui; tutelca, substantiv feminin (Oltenia, fluier, flaut); tuturez, substantiv neutru (Trans., bucium mic); tutuc, substantiv neutru (lemn, scurtatura), in Olt. si Banat, poate prin contaminare cu butuc (dupa Bogrea, Dacor., I, 290, din limba turca: tutuk „obstacol”); tutulus, substantiv masculin (Munt., lemn, trunchi).