Tupeu
Definitie, sens si explicatie
1Tupéu, (rar) tupeuri, substantiv neutru Îndrazneala, cutezanta care intrece limita cuvenita; obraznicie, impertinenta. – Din franceza Toupet.
2Tupéu substantiv verifica cuvantul: obraznicie.
3Tupeu substantiv neutru, art. tupeul
4Tupéu - ri n.
Fel de a fi al unui om obraznic; indrazneala obraznica. /<fr. toupet
Fel de a fi al unui om obraznic; indrazneala obraznica. /<fr. toupet
5Tupéu substantiv neutru
1. Îndrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare. Ii. (Teatru) suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte si se piaptana cu parul propriu. [< franceza toupet].
1. Îndrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare. Ii. (Teatru) suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte si se piaptana cu parul propriu. [< franceza toupet].
6Tupéu substantiv neutru
1. indrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare.
Ii. (teatru) suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte, si se piaptana cu parul propriu. (< franceza toupet)
1. indrazneala obraznica; cutezanta, impertinenta, nerusinare.
Ii. (teatru) suvita de par de diferite culori, care se lipeste la marginea parului, pe frunte, si se piaptana cu parul propriu. (< franceza toupet)
7Tupeu (-uri), substantiv neutru – Îndrazneala, obraznicie.
Franceza toupet.
Franceza toupet.