Tură
Definitie, sens si explicatie
1Tură1, ture, substantiv feminin
1. Totalitatea salariatilor care lucreaza in acelasi timp si dupa acelasi program intr-o intreprindere sau institutie in care se lucreaza cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cat lucreaza o tura1 (1).
2. (Rar) Tur1 (1).
3. (Înv. si reg.) Risca. – Din franceza Tour.
1. Totalitatea salariatilor care lucreaza in acelasi timp si dupa acelasi program intr-o intreprindere sau institutie in care se lucreaza cu mai multe schimburi; schimb. ♦ Intervalul de timp cat lucreaza o tura1 (1).
2. (Rar) Tur1 (1).
3. (Înv. si reg.) Risca. – Din franceza Tour.
2Tură2, ture, substantiv feminin Piesa, in forma de turn, la jocul de sah; turn (2). – Din franceza Tour.
3Tură substantiv turn. (- la jocul de sah.)
4Tură substantiv
1. verifica cuvantul: schimb.
2. verifica cuvantul: tur.
3. raita, tur, (regional) otrocol. (Fac o - prin oras.)
1. verifica cuvantul: schimb.
2. verifica cuvantul: tur.
3. raita, tur, (regional) otrocol. (Fac o - prin oras.)
5Tura (schimb, piesa de sah) substantiv feminin, g.-d. art. turei; plural ture
6Tură1 -e f. 1) Totalitate a persoanelor care lucreaza impreuna intr-o intreprindere in acelasi interval de timp. 2) Interval de timp cat lucreaza impreuna un colectiv de oameni, pana la inlocuirea lui cu alt colectiv similar. /Din ture (pl. de la tur)
7Tură2 -e f.
Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat, care poate fi miscata numai in linie dreapta si in doua directii; turn. /<fr. tour
Piesa la jocul de sah reprezentand un turn crenelat, care poate fi miscata numai in linie dreapta si in doua directii; turn. /<fr. tour
8Tură1 substantiv feminin
1. Rand, serviciu succesiv, alternativ; schimb.
2. Tur (1). [< franceza tour].
1. Rand, serviciu succesiv, alternativ; schimb.
2. Tur (1). [< franceza tour].
9Tură2 substantiv feminin (sah) Piesa in forma de turn; turn1 (2). [< franceza tour].
10Tură1 substantiv feminin
1. rand, serviciu succesiv, alternativ; schimb.
2. tur (1). (< franceza tour)
1. rand, serviciu succesiv, alternativ; schimb.
2. tur (1). (< franceza tour)
11Tură2 substantiv feminin piesa in forma de turn la jocul de sah; turn1 (2). (< franceza tour)