Tăietor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Tăietor3, -oare, taietori, -oare, adjectiv (Înv.) Care taie; taios, ascutit. – Din Taia + sufix -(a)tor.
2Tăietor, -oare, taietori, -oare, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv Care taie; taios; ascutit.
2. S.f.
Planta erbacee cu frunze paroase de culoare verde inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta).
3. Substantiv neutru: Bustean pe care se taie sau se despica lemnele de foc; tais (2); (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor la moarte.
4. Substantiv masculin Muncitor care se ocupa cu taierea diferitelor materiale in industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pronuntat: ta-ie-] – Taia + sufix -ator.
1. Adjectiv Care taie; taios; ascutit.
2. S.f.
Planta erbacee cu frunze paroase de culoare verde inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta).
3. Substantiv neutru: Bustean pe care se taie sau se despica lemnele de foc; tais (2); (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor la moarte.
4. Substantiv masculin Muncitor care se ocupa cu taierea diferitelor materiale in industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pronuntat: ta-ie-] – Taia + sufix -ator.
3Tăietor substantiv verifica cuvantul: butuc.
4Tăietor adjectiv verifica cuvantul: ascutit, taios.
5Taietor adjectiv m., (persoana) substantiv masculin, plural taietori; f. singular si plural taietoare
6Taietor (butuc) substantiv neutru, plural taietoare
7Tăietor1 -oare (-ori, -oare) Care taie. /a taia + suf. -tor
8Tăietor2 -oare n. 1) Bustean pe care se asaza lemnele, pentru a le taia sau a le despica. 2) (in trecut) Trunchi pe care calaul decapita condamnatii la moarte. /a taia + suf. -tor
9Tăietor3 -i m.
Muncitor specializat in operatii de taiere a lemnelor. - de padure. /a taia + suf. -tor
Muncitor specializat in operatii de taiere a lemnelor. - de padure. /a taia + suf. -tor