Definitie Tăietor -oare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TĂietor3, -oare, taietori, -oare, adjectiv (Înv.) Care taie; taios, ascutit. – Din Taia + sufix -(a)tor.

Varianta definitie 2: TĂietor, -oare, taietori, -oare, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv Care taie; taios; ascutit.
2. S.f.
Planta erbacee cu frunze paroase de culoare verde inchis si cu flori galbene, folosita in medicina populara pentru oblojirea taieturilor (Inula hirta).
3. Substantiv neutru: Bustean pe care se taie sau se despica lemnele de foc; tais (2); (in trecut) trunchi care servea calaului pentru decapitarea condamnatilor la moarte.
4. Substantiv masculin Muncitor care se ocupa cu taierea diferitelor materiale in industrie sau cu sacrificarea animalelor la abator. [Pronuntat: ta-ie-] – Taia + sufix -ator.

Varianta definitie 3: TĂietor substantiv verifica cuvantul: butuc.

Varianta definitie 4: TĂietor adjectiv verifica cuvantul: ascutit, taios.

Varianta definitie 5: Taietor adjectiv m., (persoana) substantiv masculin, plural taietori; f. singular si plural taietoare

Varianta definitie 6: Taietor (butuc) substantiv neutru, plural taietoare

Varianta definitie 7: TĂietor1 -oare (-ori, -oare) Care taie. /a taia + suf. -tor

Varianta definitie 8: TĂietor2 -oare n. 1) Bustean pe care se asaza lemnele, pentru a le taia sau a le despica. 2) (in trecut) Trunchi pe care calaul decapita condamnatii la moarte. /a taia + suf. -tor

Varianta definitie 9: TĂietor3 -i m.
Muncitor specializat in operatii de taiere a lemnelor. - de padure. /a taia + suf. -tor