Ucenicie
Definitie, sens si explicatie
1Ucenicie, ucenicii, substantiv feminin Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupatia de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener.
Formare, instruire a cuiva intr-un anumit domeniu. – Ucenic + sufix -ie.
Formare, instruire a cuiva intr-un anumit domeniu. – Ucenic + sufix -ie.
2Ucenicie substantiv feminin, art. ucenicia, g.-d. art. uceniciei; plural ucenicii, art. uceniciile
3Ucenicie -i f. 1) Însusire a unei meserii sau a cunostintelor dintr-un domeniu de activitate sub indrumarea unui mester. A face -. 2) Timp petrecut in calitate de ucenic. /ucenic + sufix -ie