Definitie Ucide - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: UCiDE, ucid, verb III.
1. Tranzitiv A pricinui moartea unei fiinte; a omori, a asasina. ♢ Compus: (popular) uciga-l-crucea (sau -toaca) substantiv masculin = dracul, diavolul. ♦ Reflexiv (Rar) A se sinucide. ♦ Figurativ A distruge, a nimici; a desfiinta.
2. Tranzitiv si reflexiv recipr. (Regional) A (se) bate, a (se) lovi rau. ♦ (Regional) A (se) zdrobi, a (se) sfarama. [Prez. indicativ si: (popular) ucig] – Limba Latina Occidere.

Varianta definitie 2: UCiDE verb verifica cuvantul: omori.

Varianta definitie 3: UCiDE verb verifica cuvantul: distruge, nimici, omori, sinucide.

Varianta definitie 4: Ucide verb, indicativ prezent l singular si 3 plural ucid, perf. substantiv 1 singular ucisei, 1 plural uciseram; conjunctie: prezent 3 singular si plural ucida; ger. ucigand; part. ucis

Varianta definitie 5: A UCiDE ucid tranz. 1) (fiinte) A lipsi de viata (premeditat sau din intamplare); a omori. 2) A distruge moraliceste; a nimici. 3) pop.
A bate foarte tare; a snopi in bataie; a zdrobi; a stalci; a tabaci; a toropi; a facalui. /<lat. uccidere

Varianta definitie 6: A SE UCiDE ma ucid intranz. 1) A face (concomitent) schimb de batai mari (cu cineva); a se bate tare (cu cineva). 2) pop.
A-si cauza leziuni corporale. /<lat. uccidere

Varianta definitie 7: Ucide (-s, is), verb –
1. A omori, a provoca moartea. –
2. A lovi, a da lovituri. – Mr. tid(ere) „a lovi”, megl. utid „a lovi”, istr. ucidu „a omori”.
Limba Latina occῑdĕre (Densusianu, Hlr., 153; Șeineanu, Semasiol., 225; Puscariu 1734), conform limba italiana uccidere, prov., cat. aucire, verifica cuvantul: franceza occire.
Cuvint rar acum in Muntenia si Mold. (ALR, I, 291), sensul 2 este cuvant invechit Ucid se zice si ucig, prin analogie cu verb care au acelasi participiu, conform incinge, incins; stinge, stins (explicatiile lui Tiktin nu par sigure in aceasta privinta).
Asupra acestor schimbari, conform repede › repegus.
Derivat ucigas, substantiv masculin (asasin, criminal; cuvant invechit, demon); ucigan, substantiv masculin (Mold., demon); ucigator, adjectiv (care omoara, ucide); ucigatura, substantiv feminin (moarte, asasinat; chin, suferinta), cuvant invechit; ucisatura (var. ucisura), substantiv feminin (moarte; chin), cuvant invechit; sinucide, verb reflexiv (a se omori), dupa franceza suicider; sinucigas, substantiv masculin (persoana care se sinucide); pruncucidere, substantiv feminin (ucidere de copii).
Diferite comp. servesc ca nume populare ale dracului: uciga-l crucea (pietrele, tamiia, toaca).