Ulm
Definitie, sens si explicatie
1Ulm, ulmi, substantiv masculin Nume dat mai multor specii de arbori si de arbusti cu scoarta in general neteda, cu coroana stufoasa, cu frunze alterne si asimetrice zimtate pe margini, albicioase si cu peri moi pe dos, al caror lemn tare este folosit in rotarie (Ulmus). ♢ Ulm de camp = arbore inalt, cu scoarta groasa, negricioasa, cu lemn rezistent, greu si elastic, folosit in industria casnica (Ulmus carpinifolia).
Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Limba Latina Ulmus.
Ulm de munte = arbore inalt, cu scoarta subtire, cultivat ca arbore ornamental (Ulmus scabra). – Limba Latina Ulmus.
2Ulm substantiv (Botanica)
1. (Ulmus carpinifolia) (invechit) sleau.
2. (Ulmus effusa) velnis, vanj.
1. (Ulmus carpinifolia) (invechit) sleau.
2. (Ulmus effusa) velnis, vanj.
3Ulm substantiv masculin, plural ulmi
4Ulm -i m.
Arbore inalt, cu coroana deasa, stufoasa, cu frunze asimetrice la baza si cu flori dispuse in manunchiuri compacte, al carui lemn se foloseste in industrie. /<lat. ulmus
Arbore inalt, cu coroana deasa, stufoasa, cu frunze asimetrice la baza si cu flori dispuse in manunchiuri compacte, al carui lemn se foloseste in industrie. /<lat. ulmus
5Ulm (-mi), substantiv masculin – Arbore cu scoarta neteda si cu lemn tare (Olmus campestris). – Megl. ulm, uolm.
Limba Latina ŭlmus (Puscariu 1792; Rew 9036; conform Philippide, Principii, 67), conform limba italiana, sp., port. olmo, prov. olme, franceza orme, cat. olm. – Derivat ulmet, substantiv neutru (padure de ulmi).
Limba Latina ŭlmus (Puscariu 1792; Rew 9036; conform Philippide, Principii, 67), conform limba italiana, sp., port. olmo, prov. olme, franceza orme, cat. olm. – Derivat ulmet, substantiv neutru (padure de ulmi).