Ultim -ă

Ultim, -ă, ultimi, -e, adjectiv Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spațiale, temporale, valorice); care se află la sfârșit, în urma unei serii. A sosit ultimul.
Ultima carte.
Ultima oră = rubrică având cele mai noi știri dintr-o gazetă. – Din latină Ultimus, italiană Ultimo.

DEX – dicționarul explicativ

Ultim ultimă (ultimi, ultime) și substantival 1) Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie. Ultimul număr al revistei. Ultimul loc la competiție.
Ultimul preț preț stabilit irevocabil. Până la ultima suflare (sau Picătură de sânge) până la sfârșitul vieții. Până la ultimul toți. 2) Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaș. 3) Care este cel mai aproape de momentul de față; de curând. Ultimele știri.
Ultima oră rubrică în ziare sau emisiune la radio sau la televiziune în care se prezintă cele mai noi știri. /<latină ultimus, italiană ultimo

NODEX – noul dicționar explicativ

Ultim, -ă adjectiv Cel din urmă.
Ultima oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. [< latină ultimus, superlativ al lui ultra – dincolo, conform franceză ultime, italiană ultimo].

DN – dicționar de neologisme

Ultim, -ă adjectiv cel din urmă. o ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. (< latină ultimus, italiană ultimo)

MDN – marele dicționar de neologisme