Definitie Final -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Final, -Ă, finali, -e, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv Care reprezinta sfarsitul, incheierea, care marcheaza ultima faza (a unei lucrari, a unui proces, a unei actiuni, a unui eveniment etcetera); care se afla in urma, la sfarsit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plaseaza la sfarsitul unei carti, al unui capitol etcetera ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfarsitul unui cuvant, al unei propozitii etcetera
2. Substantiv neutru: Încheiere, sfarsit al unei actiuni. al unei intamplari, al unei lucrari etcetera
3. S.f.
Ultima faza a unei competitii sportive, a unui concurs artistic, stiintific etcetera cu caracter eliminatoriu.
4. Adjectiv (Lingv.; despre propozitii, complemente, conjunctii) Care indica scopul, finalitatea. – Din franceza Final, limba latina Finalis.

Varianta definitie 2: Final antonim: initial, introducere, incipient

Varianta definitie 3: Final, -Ă I. adjectiv
1. de (la) sfarsit.
2. care arata scopul. o propozitie -a (si substantiv feminin) = propozitie circumstantiala care exprima scopul actiunii din regenta; conjunctie -a = conjunctie care introduce o propozitie finala.
II. substantiv neutru incheiere, sfarsit. ♢ ultima parte a unui concert, a unei simfonii etcetera III. substantiv feminin
1. (sport) intalnire care constituie incheierea unei competitii.
2. ornament tipografic asezat la sfarsitul unui capitol.
3. (muz.) sunet stabil de incheiere in jurul caruia graviteaza toate celelalte. (< franceza final, limba latina finalis)

Varianta definitie 4: Final adjectiv , substantiv
1. adjectiv ultim. (Scopul -; etapa -.)
2. substantiv verifica cuvantul: capat.
3. substantiv verifica cuvantul: sfarsit.
4. substantiv verifica cuvantul: deznodamant.

Varianta definitie 5: Final adjectiv m., plural finali; f. singular finala, plural finale

Varianta definitie 6: Final substantiv neutru, plural finale

Varianta definitie 7: Final2 -a (-i, -e) 1) Care se afla la fine; plasat la sfarsit. Vocala -a. 2) lingv.
Care indica scopul; de scop. Propozitie -a. /<fr. final, limba latina finalis

Varianta definitie 8: Final1 -e n. 1) Etapa care constituie sfarsitul unei actiuni sau al unei lucrari. 2) Parte care incheie, constituind finele unei compozitii muzicale. /<fr. final, limba latina finalis

Varianta definitie 9: Final, -Ă adjectiv
1. De (la) sfarsit.
2. Care arata, exprima scopul. ♦ Propozitie finala (si substantiv feminin) = propozitie circumstantiala care exprima scopul actiunii din propozitia regenta; conjunctie finala = conjunctie care introduce o propozitie finala. substantiv neutru Încheiere, sfarsit (al unei opere, al unei lucrari, al unei intamplari). ♦ Ultima parte a unui concert, a unei simfonii etcetera
2. Verifica cuvantul: Finala (2). [Conform: limba latina finalis, franceza final, limba italiana finale].