1
Umplutură, umpluturi, substantiv feminin Ceea ce servește pentru a umple un spațiu, un gol etc.
Prin specializare Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură.
Prin specializare Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela.
Prin specializare Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii).
Figurat Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + sufix -tură.
Prin specializare Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil, alcătuind împreună cu acesta o mâncare sau o prăjitură.
Prin specializare Material granular sau pulverulent pus pe un teren pentru a-l înălța sau a-l nivela.
Prin specializare Cantitate de praf de pușcă cu care se încarcă un cartuș (sau cu care se încărca altădată o armă de foc pe la gura țevii).
Figurat Element de valoare minoră sau lipsit de valoare, introdus într-o operă literară, științifică, în sumarul unui periodic, într-un spectacol etc. (spre a le completa). – Umple + sufix -tură.
DEX – dicționarul explicativ
2
Umplutură umpluturi feminin 1) Material care servește pentru a umple ceva (un spațiu, un recipient etc.). 2) Preparat culinar care se introduce într-un înveliș comestibil. 3) figurat Adaos de valoare secundară care completează un gol (într-o operă literară, științifică, într-un spectacol etc.). / a umple + sufix -tură
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Umplutură substantiv feminin, genitiv-dativ articulat umpluturii; plural umpluturi
DOOM – dicționarul ortografic