Undui

Undui, unduiesc, verb IV.
Intranzitiv (Despre suprafața apelor; la persoana 3) A face unde, a se propaga în formă de unde.
Prin generalizare A se mișca asemenea undelor unei ape. [Variantă: Undoia verb I. Undoi verb IV] – Undi + sufix -ui; (după franceză ondoyer).

DEX – dicționarul explicativ

A undui unduiește 1. intranzitiv 1) (despre ape) A face unde; a avea valuri mici. 2) (despre lanuri) A se mișca ca valurile unei ape sub adierea vântului; a ondula.
2. tranzitiv A face să se unduiască. /undă + sufix -ui

NODEX – noul dicționar explicativ

A se undui se unduiește intranzitiv rar A avea valuri; a căpăta formă de unde; a se ondula. /undă + sufix -ui

NODEX – noul dicționar explicativ

Undui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural unduiesc, imperfect 3 singular unduia; conjuncție prezent 3 singular și plural unduiască

DOOM – dicționarul ortografic