1
Cuta, cutez, verb I.
1. Tranzitiv A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa.
Reflexiv (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2.
2. Reflexiv (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; prin extensiune (despre oameni) a îmbătrâni. – Din Cută.
1. Tranzitiv A încreți, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, crețuri; a plia, a drapa.
Reflexiv (Despre scoarța pământului) A suferi o cutare2.
2. Reflexiv (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; prin extensiune (despre oameni) a îmbătrâni. – Din Cută.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se cuta mă cutez intranzitiv 1) (despre produse textile, confecții etc.) A face cute. 2) (despre scoarța terestră) A se deforma în cute sub acțiunea proceselor interne. 3) (despre piele, față etc.) A căpăta cute; a se încreți; a se zbârci; a se rida. /Din cută
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A cuta cutez tranzitiv 1) (rochii, fuste, țesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Cuta verb, indicativ prezent 3 singular și plural cutează
DOOM – dicționarul ortografic