Urban -ă
Definitie, sens si explicatie
1Urban, -ă, urbani, -e, adjectiv Care tine de oras, privitor la oras; orasenesc. ♦ Figurativ (Despre atitudinea sau modul de comportare al cuiva) Care da dovada de urbanitate; politicos, civilizat. – Din franceza Urbain, limba latina Urbanus.
2Urban adjectiv orasenesc, (livresc) citadin, (invechit si reg.) targovet. (Populatie -.)
3Urban adjectiv verifica cuvantul: binecrescut, civilizat, manierat, politicos.
4Urban adjectiv m., plural urbani; f. singular urbana, plural urbane
5Urban -a (-i, -e) 1) Care tine de urbe; propriu urbei; de oras; orasenesc; citadin. Constructie -a. Transport -. 2) Care denota politete rafinata; caracterizat prin urba-nitate. Atitudine -a. /<fr. urbain, limba latina urbanus
6Urban, -ă adjectiv
1. Referitor la oras, din oras; orasenesc.
2. (Fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [< limba latina urbanus < urbs – oras, conform limba italiana urbano].
1. Referitor la oras, din oras; orasenesc.
2. (Fig.; despre atitudine, mod de comportare) Politicos, amabil, binecrescut. [< limba latina urbanus < urbs – oras, conform limba italiana urbano].
7Urban, -ă adjectiv
1. referitor la oras; orasenesc.
2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (< franceza urbain, limba latina urbanus)
1. referitor la oras; orasenesc.
2. (fig.; despre atitudine, comportare) politicos, bine crescut, civilizat. (< franceza urbain, limba latina urbanus)