Urlui
Definitie, sens si explicatie
1Urlui, urluiesc, verb Iv.
Tranzitiv A macina mare unele boabe de cereale pentru a face urluiala. [Varianta: Urui verb Iv] – Din limba maghiara örölni.
Tranzitiv A macina mare unele boabe de cereale pentru a face urluiala. [Varianta: Urui verb Iv] – Din limba maghiara örölni.
2Urlui verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural urluiesc, imperfect 3 singular urluia; conjunctie: prezent 3 singular si plural urluiasca
3A urlui -iesc tranz. (cereale) A macina pentru urluiala; a preface in urluiala. /<ung.
örölni
örölni
4Urlui (-uesc, -it), verb – A macina mare, a sfarima. – Varianta hurlui.
Mag.
örölni (Tiktin; Galdi, Dict., 98). – Derivat urluiala (var. hurluiala), substantiv feminin (porumb sau cereale macinate grosier, pentru vite).
Mag.
örölni (Tiktin; Galdi, Dict., 98). – Derivat urluiala (var. hurluiala), substantiv feminin (porumb sau cereale macinate grosier, pentru vite).